Radu Săplăcan (1954-2002) debutează în studenție, în revista clujeană „Echinox”, cu poezie și critică. După absolvirea Facultății de Istorie-Filosofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, este profesor la Dej și conduce la Beclean un cenaclu, „Saeculum”, pe unde trec, până prin 1986, mulți dintre poeții importanți ai perioadei. Foarte activ, organizează cadrul de manifestare pentru tinerii scriitori 80-iști din Ardeal, îi încurajează și susține pe colegii săi, fiind în a doua parte a anilor ‘90 motorul taberei de creație de pe Valea Vaserului. Nu se grăbește să debuteze, făcând-o de-abia la 40 de ani cu volumul de poezii Livada Roentgen (1994). Urmează, într-un răstimp destul de scurt, Ușor deasupra lumii (1999) și Factorul șarpe (2000). Memorial cu păianjeni și fructe (2002) apare la puțin timp după dispariția lui Săplăcan, iar un an mai târziu Ion Mureșan îngrijește ediția antologică Poezii, cu șaptesprezece poeme inedite. Tot în 2003, contribuțiile critice ale lui R.P., risipite prin reviste, sunt adunate în volumul Exerciții de balistică, iar în 2008 iese Poeme cu prieteni. Pasionat de asocierile neobișnuite de imagini, pe care le lucrează cu migală, îmbinând un onirism așezat și grațios cu un discurs prozaic, monoton cu intenție, ciupit din vreme în vreme de tentații textualiste, Săplăcan nu-și trădează formația echinoxistă, oferind în toată poezia pe care a scris-o varianta proprie la o orientare cultivată cu devotament, pe diferite voci, de către 80-iștii ardeleni – același devotament pe care Săplăcan l-a arătat vreme de 25 de ani față de poezia prietenilor săi.
Claudiu Komartin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu