Război şi politică, iresponsabilitate şi genocid

 

Până la discursul preşedintelui Zelenski în Parlamentul României, televiziunile blurau imaginile din zonele de război. Oameni împuşcaţi, legaţi la mâini, cadavre peste tot, femei şi copii. Ce lasă în urmă armata rusă este de natură să îngrozească întreaga planetă. Deja s-a făcut trecerea de la război, care are şi el regulile lui, la genocid. De acum înainte se pune cu totul altfel problema invaziei armatei ruse în Ucraina.

Se speculează că autorii atrocităţilor nu ar fi militari ruşi, ci mercenari din zonele musulmane. Indiferent ce sunt, cel vinovat este Vladimir Putin. Cât de repede el va fi acuzat şi găsit criminal de război. Mai devreme sau mai târziu, el va avea soarta sârbului Miloşevici.

Discursul preşedintelui Zelenski de la Bucureşti, în ton cu celelalte luări de poziţie în faţa parlamentelor din diferite ţări, a fost personalizat special pentru români. Bun cunoscător al situaţiei din zonă, Zelenski a făcut trimitere la situaţia Republicii Moldova, care, datorită poziţiei sale, poate fi următoarea victimă vizată de Rusia, care vrea să-şi deschidă calea, prin Odessa, spre Marea Neagră. Este o teorie plauzibilă.

S-ar părea, însă, că planurile lui Putin nu s-ar opri aici. El ar dori, de fapt, să ocupe întreaga Europă de est. Fiind vorba despre ţări NATO – se intră într-o altă logică a războiului. Totuşi, armata rusă nu are forţa de a se confrunta cu NATO. Doar dacă nu se bazează pe arme nucleare, dar atunci ce rost ar avea să ocupe noi teritorii din moment ce urmează dispariţia totală.

În sfârşit, preşedintele ucrainean are tot dreptul să tragă semnale de alarmă ca să dea un nou impuls ajutoarelor de care are nevoie ţara lui.

Sub presiunea situaţiei internaţionale, a diferitelor crize care s-au abătut asupra întregii planete, este normal ca şi România să-şi ia măsuri de prevedere în plus. Eliminarea lui Florin Cîţu din fruntea PNL poate fi una dintre măsurile excepţionale care se impunea din cauza atitudinii lui care friza iresponsabilitatea.

Entuziasmul din timpul campaniei „echipei câştigătoare” din 2021 s-a izbit de imaturitatea celui ce s-a trezit preşedintele unui partid care avea responsabilitatea guvernării într-o perioadă de crize multiple. PNL nu avea altă soluţie.

Dar cu Cîţu sau fără Cîţu, România este obligată să se pregătească de ce este mai rău. PNL pare să se fi limpezit. Fostul preşedinte va sfârşi prin a fi trecut în rândul personajelor pitoreşti, alături de un Gigi Becali, Viorica Dăncilă, paraşutat din naivitate în fruntea unui partid a cărui principală caracteristică trebuie să fie sobrietatea, echilibrul, responsabilitatea.

Nicolae Ciucă pare să întrunească, în bună parte, aceste cerinţe. Îi lipseşte apropierea familiară de liberali, obişnuiţi să se tragă de brăcinari cu liderul partidului. PNL-ştii trebuie să înţeleagă că este depăşită faza cu „măi Ludovic şi băi Florine”. Faptul că liberalii îşi permiteau să se tutuiască cu Crin şi cu Călin i-a făcut să pună semnul egal între familiaritate şi indisciplină.

 Probabil că atunci când l-au votat pe Florin Cîţu într-o veselie credeau că el reprezintă spiritul partidului. „Noul suflu” s-a dovedit a fi un mare fâs. Chiar dacă pare că au scăpat de Florin Cîţu în mod elegant, el va rămâne dacă nu o piatră de moară, cel puţin o talangă legată de piciorul PNL.

„Epoca Cîţu” va avea repercusiuni în viitoarele campanii electorale nu de pregnanţa unui Liviu Dragnea pentru PSD, dar destul de tuşată pentru a trata PNL drept un partid neserios. Florin Cîţu a fost o oaie neagră în contextul general, naţional şi internaţional, prin care trece lumea în această perioadă în care pandemia s-a încrucişat cu un război de sorginte medievală.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş