Fotografia, ca document istoric

 

                                                                                                     de Gheorghe Pârja

Lumea asta începe să ne pună serios pe gânduri, deoarece și clipele de odihnă sunt neliniștite. Din pandemie dai de război, apoi vin cutremurele, iar când ridici ochii spre cer vezi baloane ciudate. Și dacă nu pe cerul nostru, pe cerul altora și îngrijorarea nu dispare. Caut locuri spirituale care mă fac să uit fracturile timpului și să negociez cu lumina să-mi trimită și mie un fascicol mângâietor. Că acum veacul înaintează haotic, iar eu mă îndârjesc să-i aplic o cadență mai calmă. Un prilej minunat este călătoria spre oamenii care scriu cărți. În ultima vreme, am fost binecuvântat cu asemenea întâlniri admirabile. Cu puțină vreme în urmă au trecut apa Tisei, spre Baia Mare, Ion. M. Botoș și Ileana Botoș, dăruindu-ne un album de preț, cu un titlu care spune tot: „Românii din dreapta Tisei în ima­gini vechi” (volumul V 2022), un proiect realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Maramureș.

Lansarea de la Biblioteca Județeană Petre Dulfu a fost încă o mărturie a valorii volumului. Cele două maluri ale Tisei au fost unite de dr. Teodor Ardelean, universitarii Gheorghe Mihai Bârlea și Ștefan Vișovan și istoricul Ilie Gherheș. Albumul este produsul gândirii și al unei munci migăloase, pentru a pune, cât se poate, un pic de ordine în istorie. În Muzeul de Istorie și Etnografie al Românilor din Transcarpatia, din Apșa de Jos, se află mărturii despre identitatea culturală și continuitatea populației românești din dreapta Tisei. Cu toate vitregiile istoriei, ca un miracol, aici trăiesc români. Cu conștiința apartenenței la limba strămoșilor, cu portul, care nu s-a pierdut, cu o arhitectură specifică zonei.

Albumul conține fotografii elocvente pentru această realitate istorică. Pentru mine, care cunosc Maramureșul din dreapta Tisei de peste trei decenii, volumul este cea mai sigură demonstrație de viețuire și conviețuire a acestui ram românesc, care nu s-a uscat prin vreme. De la rădăcinile de neam ale academicianului Ioan Mihaly de Apșa, la preotul ortodox Ștefan Bilețchi. Ne sunt prezentate portretele unor devotați intelectuali, cu preocupări de durată pentru limba română și obiceiuri. Apoi au fost recuperate imagini ale țăranilor, cu rosturi importante în sate. Așa este cea care-l înfățișează pe Vasile Pop al lui Săpânțanu, cu soția Măricuța, din Apșa de Mijloc. Un set de fotografii ne arată oameni îmbrăcați în portul maramureșean, unit în datele lui esențiale pe cele două maluri ale apei. O altă fotografie prezintă o întâlnire, la cursuri de perfecționare, a cadrelor didactice din școlile de predare în limba română.

Sunt imortalizați dascăli din anul 1948, unii îmbrăcați în portul civil, dar mulți poartă pieptare și cămăși țărănești. Fotografia, ca document istoric, ne stă la îndemână. Dintr-o ima­gine, ne privesc patru profesori din perioada sovietică, din Apșa de Mijloc, ieșiți de la închisoare. Nu știu pentru care motive, dar sunt patru oameni cu fizionomii încurajatoare. O fotografie din 1937 ne arată două plutoane de soldați cehoslovaci, printre care și români din Apșa de Mijloc. Din arhiva preotului greco-catolic Dan Nuțu.

Rudele și familia lui Gheorghe Șiman s-au adunat într-o fotografie, din 1959, după întoarcerea lui din lagărele din Siberia, deportat în procesul Cernicica. Mă privește dintr-o sală de clasă regretatul profesor Mihai Opriș, director la Școala Medie din Slatina, printre primii prieteni ai mei când am trecut apa. Apoi monumentul funerar al istoricului și diplomatului dr. Mihai Marina, originar din Apșa de Jos. Tot aici a fost conservată o casă cu arhitectură maramureșeană veche. Ni se comunică prin imagini că de sărbătorile Crăciunului se punea în operă piesa Viflaimul. Alături, Biserica Veche din Apșa de Mijloc, datată din anul 1428. Ca mărturie a istoriei stă mormântul lui Dan Mihai a lui Ilieș, din Apșa de Mijloc, delegat cu drept de vot la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

Apoi imagini de la nunți și botezuri, oameni frumoși și cu încredere în viață ne privesc peste timp. Și bustul poetului Mihai Eminescu, din Biserica Albă, stă mărturie a preocupării intelectualilor de pe aceste locuri pentru cultură. Pe ultima copertă, fotografia etnologului Mihai Dăncuș, fost director al Muzeului maramureșean din Sighetul Marmației, un mare sprijinitor al românilor din dreapta Tisei. Doi oameni și-au pus numele pe coperta acestui volum. El se deschide spre o lume de care avem nevoie. Mulțumim Ioan M. Botoș, mulțumim Ileana Botoș! Cu asemenea gesturi profunde, istoria se poate exprima.