Medalion poetic Mihaela CD

                                 Cusute cu ață

 

Minciuni ce ne toarnă grămadă

Cusute-s cu ață de ghips

Plâng plopii și prunii-n ogradă

De-atâta fațadă și clips

 

Credulii mai cred încă-n basme

Cu viruși ce-atacă rebeli

Poporul se zbate în spasme

De știri îmbrăcate-n scrobeli

 

Și-n tâmpă încredere oarbă

Ne cred înrobiți de intruși

Ca mintea opac să absoarbă

Frică, doar ca să fim distruși

 

Dar nu se așteaptă vreodată

Să  zburde la suprafață

Orori ce-s cu fața  brodată

Ce-au fost cusute cu ață

Josnicie 

 

Libertatea nu-i monedă 

Să o dai să o preschimbi

Câștigată-i  și-o posedă

Neamuri de felurite limbi

 

Nu ne puteți cumpăra 

Dreptul  la sănătate

Și nu ne știți astâmpăra

Dorul de rudele plecate

 

Sunteți vânduți la tirani

Vă credeți suflete deștepte

Dar nu-ți putea cu acei bani

Să cumpărați a vieții trepte.

 

Pleca-veți către veșnicie 

Odată cu întreg norodul

Dar într-a voastră josnicie 

Credeți că veți plăti IRODUL.

 

 

Neputincioși și lași         

 

Războiul voințelor se aprinde

Doldora sună galbeni în buzunar

Iar bogăția vrerea o cuprinde

Și moare vitejia celui temerar

 

Libertatea-i pusă-n lanț de pace

Cu zale de cuvinte stă legată

Și luptă greu credința care tace

În sufletele triste,...speriată

 

Dreptatea-i strâmbă pentru nevoiași

Și-i o croială dreaptă pentru farisei

Suntem doar bieți neputincioși și lași

Și-n jugul nedreptăților zâmbim atei.

Pe altarul durerii   

 

Nebuni suntem astăzi cu pacea în mână

Prin vorbe și trucuri suntem timorați 

Ne plâng toți strămoșii din țara străbună 

Ajuns-am nevrednici, cândva eram frați.

 

Pe-altarul durerii jerfindu-se clipa 

Se tânguie-n șoapte și lacrimi de dor 

Dar unde ni-i vrerea? Zdrobită-i aripa?

Grotesc ni-i lovită de-un ieftin topor.

 

Și-ncearcă, se zbate și iară oftează

Vândută-i puterii cu chipul de zeu

Dorința există dar totuși nu-i brează

Încinsă-i în focul viu de Prometeu

 

O zi iarăși trece și iarăși o noapte

Pe ceruri divine porți iar se deschid

Și încă un suflet mai pleacă în șoapte

De vreri ce-ntr-o eternitate se-nchid.

 

Preschimbare în bine

Plecați voi diavoli cu răutate

Fugind  cǎtre veștedele câmpii

Ucis-ați totul cu greutate

Și cu însângerate terapii

 

De vă aude Dumnezeu cel sfânt 

Dreptatea din cer să o coboare

Și facă-vă frunze căzute-n vânt

Spre alte vremuri călătoare.

 

Şi ca să dispăreți de pe pământ

Șacali ce otravă ne răspândiți

Vă rupă satanicul legământ

Şi la bunătate fiți osândiți !

Să mă iubești! 

Să mă iubești cu dragoste nebună

Când fi-vom de nevoi loviți...

Şi cu dragoste să-mi întinzi o mână

Oricât am fi de chinuiți...

 

Mereu să îți păstrezi la fel iubirea

Din sufletul tău blând și bun

Oricât de tristă ar fi răscolirea

Tu, să m-adori ca un nebun!

 

Și dacă plec cumva din întâmplare 

Să știi... c-am fost... deosebiți

Că te-am iubit oricând la fel de tare

Chiar şi-atunci când am fost lipsiți

 

Să mă iubești și dincolo de lume

Te-oi aștepta... pân-ai să vii...

Scriindu-ți numele pe nori de spume

La fel de-ndrăgostit să-mi fii!

 

Dreptul fundamental 

 

Cu câtă nonșalanță ni se vinde

Otrava '' fericirii'' pe cântar 

Și parcă nimenea nu-i poate prinde

Pe greii vremii-n laț în galantar

 

Să-i prindă la fix cu ocaua mică 

Căci sensul vieții vor a preschimba 

De nimenea-n lume ei nu au frică 

Crezând că legea firii-o pot schimba

 

Și chiar dacă ar fi să fie așa

Chiar de imposibilul se poate 

Planeta tot n-o vor putea detașa 

Prin Univers vrând ca să înoate

 

Dar jocul acesta le va fi fatal 

Căci omenirea vor să o-ngroape 

Și dreptul nostru sfânt și fundamental 

Din neguri are să se dezgroape! 

 

Lagărul arlechinilor

 

Bieți arlechini strâmbi de răutate

Distrug pământul cel nesemănat

Dorind s-aducă foamete-n state

Iar traiul nostru-i zilnic amânat.

 

Se zbat să inchidă minți deștepte

Pe cei ce sunt curajoși și vorbesc

Dar nicidecum nu o să se-aștepte

Că oamenii cei mulți se si trezesc 

 

Căci au închis în lagăre amare

Voința și dreptatea ce-o aveau

Din adormiri vǎd venind în zare

Vitejii care până ieri dormeau.

 

 

Venit-am să rămânem pe Pământ!   

 

Valorile întoarse-s strâmb de corbi

Nu-i drept ceea ce fostu-ne-a cândva

Azi, să fim ignoranți... și să fim orbi

ASTA-I... ce ni se cere-n lumea rea!

 

Să nu-ndrăznim să ne-nvățăm copiii

Că mama-i numai UNA, suflet sfânt

Veni-vor EI... să le-explice puștimii

Că mama nu-i decât un om mai blând.

 

Independența... de-ați alege GENUL

Iar ce-a lăsat doar bunul Dumnezeu

Sǎ le-aruncăm,... suindu-ne în trenul

Roboților gonind c-un pas de-ATEU

 

Să îngropăm pe veci al familiei nimb

Bărbații-n fustă și cu tocuri asortați

Femeia doar un OBIECT de schimb

Iarǎ COPIII, vor să fie... importați!

 

Bolnavii-și fac palatele din sânge

Iar disperarea URLǍ-N trupul lor

Că în cirezi de boi vor a ne strânge 

Să tragem JUGUL distructiv, ei vor

 

Dar nu-nțeleg sărmanii de boieri

Că sufletului n-ai să-i pui cătușe

Cǎci noi avem palate SUS, în cer

Şi-acolo nu e LOC pentru căpușe!

 

Chiar viața de ne-o veți lua la toți 

N-o să vă fie nici de-o BOGǍŢIE

Căci CALEA sfântă nu e pentru hoți

Și-n iad veți fierbe toți pentru vecie

 

Voi nu puteți credința a ne frânge

Și oricât veți încerca a ne zdrobi

Veni-va peste voi POTOP de sânge

Flăcările din INFERN, vă vor sluți!

 

Și-oricât ați dori să ne preschimbați

De-n zale grele-nchideți crezul sfânt

Ne vom TREZI cu toții, tați și frați 

Venit-am să rămânem pe PǍMÂNT!

 

Tabla de șah

 

Gânduri îmi joacă pe tabla de șah

Cerând minții s-aștepte o clipă

S-aduc de îndată un almanah

Să văd a globaliștilor echipă

 

Mă-ncumet să caut și mai zăresc

Trecuți sunt toți frumos pe lista lor

Și-ncep să înțeleg cum ne stârnesc

Că-s unul ș-același temut  topor

 

Și tabla de șah  se tot golește

Pionii-s luați pe sus  și-arestați

Iar regina pe tablǎ-mi  șoptește

Nebunul a scăpat să mi-l predați!

 

Drumeți în nebunie   

 

Poate cǎ drumul e lung sau e scurt

Cât  mai  contează, cine să mai știe 

De-i mai trăi o zi... din acest furt

Să-ti  iei pe furiș o clipă, să-ți fie   

Un modest culcuș pe-o seară, un cort

Aceeaşi drumeți... într-o nebunie...

 

Căci ce-nseamnă ca să visezi clipa

Când prezentul ți-este încă prea incert

Nici nu-i aptă să mai zburde-aripa 

Și-atârnă tacită, bolnavă, inert

Pândind-o ...depărtându-se gripa...

Ce-i cântăreață-ntr-un malefic concert

 

Nebunii se-ntrec în curse de foc

Și-alunecă banii murdari în zadar

Se-ncinge folia și totu-i un joc 

Atât de perfid,opresiv și murdar

Ce roata învârte bătând pe loc

Acelaşi ac pe un nebunesc radar.

 

 Balans poetic

 

De crezi că sunt vreo-nchipuire

Vino și scrie tu în locul meu

Hai pune-mi cărțile-n privire

Si să ne măsurăm harul de zeu

 

Avem cu toții loc pe pământ

Iar eu  nu fac și desfac destine

Celor cărora nu le cade bine

Să plece-n alte locuri ce mai sunt

 

Nu-mi pasă cine ești biet cârpaci

Căci slova mea n-ai cum să o-nțelegi

N-ai simțăminte, ești doar un vraci

Ce nu știi să iubești sau să oftezi

 

Eu nu-mi pun slovele pe-al tău dans

Și versul meu  profund  nu-ți dăruiesc

Te-ntrebi mereu, blocat în suspans

Cum versurile mele-n mine cresc?!

 

 

Nu sunt zei   

 

Nimic din tot ce a fost n-o să mai fie 

Bieți saltimbanci vă credeți permanenți

Voi ritmul tobei îl cântați din prostie

Dar  la muzică, ați fost repetenți.

 

Și gluma se-ngroașă grotesc fără milă

Și burți ce-s flămânde se ghiftuiesc

Dar timpul tot va cerne chiar și din silă

Privind  bufonii ce se smiorcǎiesc

 

Cădea-vor în plase tocmite cu vrere

Ce-i ce crezut-au  c-au forță de zmei 

Veni-va o vreme de tristă plăcere

Când vor înțelege că nu sunt zei!

 

 Drept de plecare

 

Nebunii închiși între ziduri

Râd, bieții se cred copăcei 

Cuprinși sunt de aprige friguri

Sar ca și niște gândăcei 

 

Și nimenea nu-i ca să-i vadă

Dar fața în mască-și ascund

Se tem din văzduh să nu cadă

Viruși  ce-i pot lovi profund

 

Și frica crește ca nebuna

Și înc-o pastilǎ  primesc

Căci nu ajunge numai una

Și drept de plecare primesc.

 

 Bieți arlechini

Se-ncolonează gândurile rele

Ce vă străbat focuri din priviri

De-atâta gelozie și invidii grele 

V-ați transformat în biete otrăviri

 

Curg fluvii de ironice versete

Ce cântăresc în ele întinată ură

Pe splaiul gri al bietelor cuplete

Crește-o  înveninată bătătură

 

Şi fără de zăbavă vă întreceți 

Să murdăriți creația divină

Dar veți plăti și-o să petreceți

Ani negri, mulți şi fără lumină

 

Vremea venit-a să vă-ntoarcă

Sabia cu tăișul sǎu, către voi

Bieți arlechini bătuți de soartă

V-așteaptă carul tras de boi!

 

Căci scena vieți-i pentru bine 

Și răul TOT va fi curmat

Voi viermi ce sunteți plini de sine 

Culege-veți ce-ați semănat !

Porti inchise

 

Pleacă la ceruri sufletele toate

Căci molima-i culege din mers

Și nimeni s-o oprească nu poate

Plângem și ne rugăm în vers

 

Bolnave minți întoxică poporul

Vor taxe pentru aer să plătim

Departe mamelor le plânge dorul

Și-n singurare vor ca să trăim

 

Degeaba-nchideți porți cu zale

Ne-nchideți trupul între ziduri seci

Dar sufletului nu-i poți sta în cale

Și zburdă pe-ale Universului poteci

 

Nu-s lanțuri ca să ne legați credința

Nici înfierați în beciurile reci

Sunteți doar zmei ce-și vând neputința

Și-n gândurile voastre-s monștrii,zeci

 

Aripa sufletului nu o puteți reteza

Chiar de-om pleca spre nemurire

Spre Rai să ne urmați nu-ți cuteza

Acolo unde-i blândă pace și iubire.

 

Greii lumii vând gogoși

 

Greii lumii azi vând gogoși

Pe-o tarabă, pe o stradă

Oamenii-s tot mai arțăgoși

Vor paradă pe-autostradă

 

Și se-mping si dau din coate

Să apuce-o-mbucătură

Că sunt goale se prea poate

Dă bine la-ncrengătură

 

Ce contează ce-i în mațe

Ce se vede-i ce contează

Nu contează nici în brațe

Cu ce ei te injectează

 

Ce se vede-i strălucirea

Care te-orbește fermecat

Ascunzând nenorocirea

Ce-n gogoși  au amestecat!

 

Umbre moi  

      

De-atâta neputință adormim subit

Pe fundul mării ce cu greu apasă

Și zac grămadă, cheile în glas tacit

Ne cheamă parcă:Hai veniți acasă!

 

Ne  adoarme nesimțirea în trăire

Si ne-a amorțit voința în priviri

Și  ne spunem șoapte mute în neștire

Bieți mimi orbecăind prin nişte trăiri

 

Cǎ nu știm ce vrem sau știm abea puțin

Şi am vrea să facă alții pentru noi

Cred cǎ ne place locul de la mezanin

Trimițând în față niște umbre moi!

 

          Iartă-i  Tu, Doamne!   

 

Iartă-i Tu, Doamne că nu știu

Într-un nor de neputință

Și-n sufletul care-i pustiu

Nu mai au pic de credință

 

Căci s-au lepădat de tine

Fără s-aibă cunoștință

Crezând că și-așa e bine

Fără dram de conștiință

 

Și-n vâltoarea lor nebună

Au pierdut din umilință

Răului cântând în strună

Fără strop de pocăință

 

Și sunt la casa de nebuni

C-un suflet întristat îți scriu

Nu-şi amintesc nici de străbuni

Iartă-i Tu, Doamne că nu știu!

 

                Demni pentru vecie   

 

Vindecați de neputință

Fi-veți voi oameni stăpâni

Și-ntr-un lan de biruință

Veți săpa cerești fântâni 

   

Nu-i credință să nu ceară

Cumpătare să-i aduci

Nici știință să nu doară

 Când  la vale o apuci

 

Fiți voi oameni de-omenie

Vrednici pe al vieții drum

Nu lăsați umanitatea

Ca să se transforme-n fum

 

Rupeți lanțuri de sclavie

Și -n dreptate să luptăm

Să fiți demni pentru vecie,

Moștenire s-o lăsăm.

 

                         Într-o zi

 

Sufletul în spume plânge 

Triste vremuri bat pribeag

Urme de noroi... și sânge 

Văd c-au înflorit în prag 

 

Căci ne lovirăm de un hop 

Și crezut-am că nu-i greu

Dar înaintând... peste stop

Dădurăm din greu în greu

 

Păcat  că nu-i cu putință

Soarta s-o mai poți opri 

Că-i sculptată-n conștiință 

Luptând, răul va spori...

 

Voi popoare să nu plângeți

Iar credința s-o păstrați

Într-o zi o să vă strângeți

Și-o să redeveniți frați!

 

 Inimi unite pentru libertate  

 

Nicicând n-aș fi crezut că va să vie

Un timp în care noi să ne unim

Poporu-i prea sătul, plin de furie

Spre Parlament cu toții noi pornim

 

CANADA noastră dragă este una 

Unind provincii de la west la est

Spre libertate ne purtăm cununa

Scandând același imn și manifest

 

Trecură ani tot așteptând finalul

Ce nu voia nicicând să mai apară

Sclavi să ne faceți v-a fost idealul

Dar forța noastră-i una pentru țară

 

Nicicând această țară n-a luptat

Mai mult și mai intens spre libertate

Uniți cu toți ne-am strâns într-un oftat

Într-un convoi, inimi și bunătate

 

Prin frigul iernii spiritul răzbate

Și -un lanț de camioane se adună

Ce vin din patru zări cu fermitate

Tiranii și trufia, se dărâmă

 

Și-mi saltă inima voios în piept

Sunt mândră de popor întâia oară

Căci n-am știut să fie bun și drept

Nu l-am văzut prea cald odinioară

 

Dar greutățile ne-au adunat

Iată s-a trezit poporul cel tăcut

Și strigă azi cu glasu-i dezghețat

Jos dictatura! Destul rău ne-ați făcut!

 

Ne-ați segregat și ne-ați ținut în casă

Departe de familii și copii

Voi monștri o să stați pe veci la masă

Însingurați să fiți printre cei vii!

 

Și forța noastră astăzi va înfrânge

Tot răul ce cu silă l-ați zidit

Și bunătatea pură va învinge

Căci inimile toate le-am unit!

 

Vânduți în mondială piață

 

Peste ape-nvolburate

plânge sufletu-mi pribeag

Să mai cânte nu mai poate,

plânge-n van!

Și-n poiana ce odată

avea aerul dulceag

Plânge glia,

plâng toți prunii, an de an!

 

La fereastră stă și-așteaptă

o măicuță ostenită

Bolnavă și singurică,

înc-un an și înc-un an

Sufletul să-mi fugă plânge

către glia-nțelenită

Dar molima-n spate strânge..

ca un bolovan.

 

De departe strigǎ cerul

și cu îngerii în cor:

 

-Nu vă temeți de osânda

ce-o trimite Dumnezeu

Ce faceți cu tot poporul

și cu mamele ce mor?

(Și cu greața ce-i cuprinde

râd c-un râs de cimpanzeu)

-Voi ce vindeți astăzi lumea,

de o mamă-ați fost născuți

Nu vă plânge-n suflet gândul

c-ați putea fi chiar și voi

Căci puterea astăzi râde,

sunteți arhicunoscuți,

Dar de mâine, nu se știe...

de-ți ajunge în nevoi.

 

Și-ntr-o parte-ntorc privirea,

ignorând întreg poporul

Și tot râd c-un râs nebun,

despre oameni, ...despre viață:

 

-Doar o gloată de tâmpiți

ce pe mări își plimbă dorul

Să priceapă că-s vânduți,

într-o mondială piață!

Voi politruci și bieți atei 

Voi politruci și voi bieți atei

Crezut-ați că sunteți niște zei

Că nimeni n-o să vă oprească

Din nebunia diavolească...

 

Păcatul l-ați pus să-nflorească 

Iar nefirescul  să rodească 

Vă temeți de-o apocalipsă?

Dar sufletele vă sunt lipsă!

 

Nu-i loc de tânguiri tardive

Tot suspinând  oft-uri de dive

Căci tot ce-a fost n-o să mai fie

Nici bogății... și nici trufie...

 

Veți fi egali cu-ntreg  poporul

Ce-și plânge surd în noapte dorul

Căci ce-ați zidit cu-atâta sânge

În zid și zale vă va strânge...

 

Furia ce-ați sădit  vă  roadă

Si nimenea să nu vă creadă

Voi politruci și voi bieți atei

Ascundeți-vă! Veni-vor Ei! 

Veni-va lege nouă pe Pământ!   

Că suntemMULŢI ne strigă-n gura mare

Și că aici sub soare nu-i loc pe pământ

Războaie ar vrea să-nceapă, strigă tare

Curând veni-va LEGE  nouă pe Pământ!

 

Voi cei MULŢI nedoriti pricepeți îndată

Că vocea noastră-i UNA si n-o pot opri

Și GRIJA  zilnică ce-i tot mai  timorată

Cu alte  noi INVENŢII vor dori a asupri!

 

Și-n cimitire se-nmulțesc MORMINTE

Căci LOC sub soare NU E pentru toți

Dar sus în RAI  sunt locurile SFINTE

Ce-s pentru cei BUNI ,nu-s pentru hoți

 

Și-n frica lor de LEGEA cea divină

Găsi-vor niste SCUZE jalnice de-atei

Voi să rămâneți DREPŢI și fără vină

Căci CEASUL morții sună pentru ei.

 

Și-n timp ce alte MOJICII prepară

Să facem PACE sfântă pe pământ

Domnul cel Sfânt din CER coboară

Ca sa ADUCǍ  lege nouă pe Pământ!