de Gheorghe Pârja
Învățam din cărțile de istorie, apoi din tratate de
diplomație, că fără suveranitate un stat nu există. Am fost educat la școala
unor spirite alese că această calitate este absolut necesară unui popor. Cum
poporul din care fac parte a avut suficiente încercări, umiliri, sfidări am
devenit un adept al spiritului suveran. Chiar am crescut în atmosfera acestei
păreri. Calitatea de a fi suveran înseamnă a dispune liber de soarta ta.
Suveranitatea națională, independența unui stat față de alte state. Apoi, mai
este și o suveranitate de stat, prin care aperi interesele țării, pe care le
gestionează puterea aleasă ori numită. De când cu Uniunea Europeană ni s-a
cerut să cedăm o parte din suveranitate, că așa este tocmirea. S-a făcut
învoiala, dar nici acum nu s-a spus cât trebuie să cedăm. Pe această temă s-au
formulat teorii care i-au ademenit pe români.
Ni s-a spus că țările europene au păreri diferite
față de ce înseamnă suveranitate națională și puterea Europei într-o epocă cu
crize sanitare, războaie și ascensiunea dreptei. Deși o consideră un concept
demodat, românii se declară în favoarea suveranității naționale. Stare a
demnității care a fost confiscată de curente politice, suficient de gălăgioase,
dar fără proiecte pentru țară. Suveranitatea nu este proprietatea privată a
unuia ori altuia. Ea vine din trecutul nostru și stă la temelia edificiului nostru
național. Fără de care statul nu există. Războaiele în care au fost implicați,
de la Războiul de Independență, la cele două războaie mondiale, românii au
plătit un tribut de sânge pentru a avea independență și suveranitate. Pentru a
ne construi singuri destinul, după chipul și asemănarea noastră.
Tot mai des citesc articole care trag semnale de
alarmă, autorii constatând că acum se manifestă fenomenul desuveranizării,
deoarece Constituția este frecvent încălcată. De pildă, profesorul Constantin
Toader apreciază cu îngrijorare că proiectul pașoptist numit România, proiectul
statului național român suveran și independent, a fost înlocuit cu proiectul
statului eșuat. Fără nicio remușcare, recunoscut chiar de președintele Țării.
După o asemenea afirmație, fără explicații, domnul președinte trebuia să-și
scurteze mandatul. Sau măcar să-și fi cerut scuze pentru exprimarea nefericită.
Nu trebuie să asiști la demonstrații savante ca
să-ți dai seama că un stat fără suveranitate este supus altcuiva, are o
existență precară. Acum se derulează prin presă primele semne ale
desuveranizării, începute cu privatizările viclene ale unor întreprinderi
strategice. Care au dus la distrugerea unor obiective care ne lipsesc acum.
Chiar Baia Mare a avut întreprinderi cu statut economic și în mileniul trei. Nu
uit nici astăzi listele lungi cu disponibilizați, cărora li s-au dat recompense
amăgitoare. Pe locul celor autohtone a venit capitalul străin cu regulile lui.
Ni s-a spus că se schimbă lumea și așa au fost șterse de pe fața pământului.
Noi am privit, ei au dărâmat și parte dintre români au făcut colonii solide în
alte țări. Și ne mândrim cu diaspora. Poate face parte din noua ordine a lumii.
Bine, dar cei rămași acasă? Reprezentanții lor, aleși prin vot, înstrăinează
resursele naturale ale țării. Nu le-a păsat de articolul din Constituție care
precizează clar: „Statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale, în
concordanță cu interesul național.”
Fără pic de rușine, legislația a fost adaptată la
interesele unor state străine. Celebră este privatizarea Petrom. Cu sfidarea
sub ochii noștri a OMV. S-au înstrăinat petrolul și gazele, iar noi nu avem
bani suficienți pentru Sănătate și Educație. Și alte bogății au fost date unor
păsări călătoare, care se mai întorc pentru a mai duce în plisc ce ne-a mai
rămas. Dintr-un program de refacere a economiei românești după pandemie, PNRR a
fost transformat într-un mijloc de guvernare de la Centru în România, fondurile
fiind acordate pe criterii politice, nu economice. Pe această temă circulă în
popor un folclor mănos, care ascunde o realitate confuză. Acest proiect
european are interpreți afoni la noi. Cei pricepuți spun că anul trecut s-a
votat ca judecătorii să poată trece peste deciziile Curții Constituționale a
României și, implicit, peste Constituția României, ceea ce înseamnă, zic tot
pricepuții, renunțarea la supremația ei în justiția națională. Aștept precizări
din lumea justiției.
Aud că PNRR-ul a dat bani pentru consultanță și nu
pentru irigații. Ieri, la insistențele Comisiei Europene, s-a decis închiderea
grupurilor energetice pe bază de lignit, de la Rovinari și Turceni, precum și
exploatările aferente. Guvernul s-a executat militărește, cu mâna la caschetă.
Apoi orice mișcare în politica internă trebuie să fie aprobată de la Centru.
Tot de acolo a venit ideea cu pensionarea românilor la 70 de ani. Eu văd
fragila suveranitate a țării când intru la aprozarul din colț. Legumele și
fructele sunt din multe țări străine. Cumpărătorul vede și gândește. Și multe
alte aspecte văzute de cetățeni. De la sfidarea austriacă, la Canalul Bâstroe,
de la jefuirea pădurilor, la neputința de a repara căile ferate. Că mai ieri
s-a ciocnit un tren personal cu un marfar.
Hai să fim lucizi și demni. Eu sunt un proeuropean
de la pașoptiști încoace, dar se prăbușește încrederea în UE. De vină sunt
convingerea mea, conducătorii țării și aroganța și nepăsarea celor de la
Bruxelles. Îmi pare rău, dar suveranitatea noastră are destinul păsărilor
călătoare. Oare acesta este mersul lumii noastre?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu