Ziua Deținuților Politici Anticomuniști celebrată la Cluj-Napoca

 

Autoritățile locale au organizat joi, 9 martie a.c., începând cu ora 11.00, ceremonia de depuneri de jerbe de flori la Monumentul Rezistenţei Anticomuniste din Parcul Central, cu ocazia Zilei Deţinuţilor Politici Anticomunişti.

Slujba de parastas a oficiat-o PS Benedict Bistrițeanul, episcop vicar, care a subliniat rolul rezistenței anticomuniste prin cultură citând din bartolomeu Anania, Leul Ardealului.

Au mai luat cuvântul viceprimarul Dan Tarcea, care a arătat recunoștința autorităților locale față de lupta pentru libertate a deținuților politici anticomuniști, iar istoricul Marius Mureșan din partea UBB a arătat importanța credinței în rezistența religioasă din închisori, devenite ”adevărate universități”.

Ana Buzan, vicepreședinte AFDPR Cluj, a subliniat eroismul deținuților anticomunști greco-catolici din pușcăriile comuniste.

Eleva Daria Kirali din clasa IX C de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” a recitat o poezie tematică: ”Noi nu tăcem”, de Andrei Ciurunga.

Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu AFDPR Cluj. Zeci de elevi ai liceelor clujene au participat la celebrare.

La final s-a desfășurat ceremonia de depuneri de jerbe de flori la monument din partea AFDPR, parlamentului, instituțiilor publice locale, asociațillor culturale, universităților, Academiei, CCS, partidelor politice PNL, PSD și USR.

Parlamentul României a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9 martie Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 864 din 8 decembrie 2011, precizând că data de pomenire a celor care au decedat ca luptători împotriva comunismului să fie 9 martie a fiecărui an, de comemorarea celor 40 de Sfinţi Mucenici.

Noi nu tăcem – Andrei Ciurunga

Cu dinţii strânşi de aspra suferinţă

urcăm pe brânci Golgotele, cădem,

ne ridicăm, scrâşnind de neputinţă

şi iar ne prăvălim – dar nu tăcem.

 

Pe-a ţării noastre darnică moşie

târâm de-un car de ani acelaşi jug.

cum oare să tăcem, când de sub glie

răcneşte osul dezgropat de plug?.

 

De-a lungul zării noastre de cărbune

paharul plin ne-am învăţat să-l bem

dar gura ştie bine-o rugăciune

şi-o geme printre dinţi – căci nu tăcem.

 

Cum să tăcem când fiecare ghindă

căzută din stejarul secular

se-ntoarce din adâncuri, să cuprindă

tot plânsul ţării într-un nou stejar?.

 

Noi nu tăcem, căci urlă de pe roată

în trupul nostru oase ce s-au frânt

şi strigă morţii ce-au tăcut odată

cu gura caldă plină de pământ.

 

De s-ar surpa în ceasul nefiinţei

pe toate-aceste guri câte-un Negoi,

l-am sfărâma necruţători cu dinţii

şi-ar da năvală răcnetul din noi.

 

Urcăm Golgote aspre de credinţă,

venim spre piscuri tari, îngenunchem

şi iar ne scuturăm de neputinţă

cu pumnii strânşi în trup – dar nu tăcem.

 

Sursa: Napoca News