Mântuirea , credința și...regele Ahab
1. „Noi suntem înconjuraţi de minuni. Existenţa noastră este o minune! Noi nu putem explica legătura dintre corpul şi sufletul nostru. Fiecare dintre noi trebuie să creadă lucruri pe care nu le poate înţelege ori verifica. Există taine care aparţin doar lui Dumnezeu. Eu nu încerc să adun suveranitatea harului cu responsabilitatea omului. Amândouă sunt adevărate. Dumnezeu cunoaşte totul. Eu mă bazez pe cuvântul Său. Noi nu putem să rezolvăm toate problemele din această lume, nici să le explicăm. Să ne recunoaştem graniţele. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că drumul mântuirii este atâta de simplu. Cine vrea să meargă pe el nu trebuie să ştie multe lucruri grele. CREDINŢA ÎN IISUS HRISTOS ÎNSEAMNĂ VIAŢĂ. Eu m-am încredinţat Lui şi am viaţă veşnică şi mă bucur de pacea conştiinţei şi a inimii".
David Brewster (1781 - 1868),
fizician scoţian cunoscut pentru descoperiri în domeniul reflexiei,
polarizării, absorţiei difracţiei luminii, şi mineralogiei (proprietăţile
optice ale cristalelor). Descoperirile sale au depăşit realizările ştiinţifice ale vremii. A perfecţionat stereoscopul
lenticular, a inventat caleidoscopul,
aparatul de fotografiat binocular, obiectivul polyzonal, farul de iluminare şi
polarimetrul. "Unghiul Brewster" este folosit în toate aplicaţiile de
adaptare a semnalelor radio la microscop pentru examinarea obiectelor pe o
scară moleculară şi este esenţial pentru dezvoltarea de fibre optice, lasere şi
la studiul meteorologiei şi cosmologiei.
+ + +
2. „Toţi oamenii vor să se
mântuiască, dar nu se roagă; nu fac fapte bune; nu merg la Biserică; nu
respectă legile lui Dumnezeu. Toţi elevii din şcolile noastre doresc să aibă numai
note mari dar să nu înveţe, să nu se supună regulilor şcolare. Toţi oamenii
doresc să se îmbogăţească imediat dar fără să lucreze; fără să aibă un
serviciu; Caută tot felul de speculaţii ieftine şi păcătoase care până la urmă
se vor dovedi un eşec, un păcat pentru care vor plăti şi aici şi dincolo".
Sf. Nicodim
Aghiorâtul,
monah şi scriitor bisericesc.
+ + +
3. „Pe vremea proorocului Ilie, Ahab era regele Samariei, un rege rău, crud și ticălos, și care se închina la idoli sub influența soției Izabela. Lângă curtea regelui trăia un om cinstit și credincios, cu numele Nabot. Acesta avea un petec de vie, o mică proprietate moștenită de la părinți. Într-o zi regele îi ceru lui Nabot să-i dea via lui fiindcă vrea să-și construiască ceva. Omu i-a spus regelui: „Să mă ferească Dumnezeu să-ți dau moștenirea primită de la părinții mei”. S-a mâniat regele foarte tare, dar soția Izabela i-a spus că o rezolve ea această situație. Aceasta a găsit martori mincinoși care au arătat că Nabot hulește numele lui Dumnezeu și al regelui. Drept urmare a fost judecat și ucis cu pietre. După săvârșirea crimei, proorocul Ilie a venit la regele Ahab și i-a spus: „Ai săvârșit fapte nelegiuite și ai mâniat pe Dumnezeu...Iată locul unde ai lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge și sângele tău”. „Și murinde regele, într-o luptă cu sirienii, oamenii au spălat carul lui în iazul Samariei și câinele au lins sângele lui Ahab, după cuvântul pe care l-a grăit Domnul” (III Regi cap. 21-22). Izabela regina a avut și ea un sfârșit groaznic: a fost ucisă de un urmaș la tronul lui Ahab și aruncată afară pe fereastră „Iar câinii au mâncat trupul Izabelei” (IV Regi cap. 9, 36). Morala: „Cine are minte, să ia aminte” după spusele Sfântului Ardealului, părintele Arsenie Boca.
P.S. Avacum cap. 3 vers. 3: „Doamne, auzit-am de faima Ta și m-am temut de punerile Tale la cale, Dumnezeule! Fă să trăiască, în cursul anilor, lucrarea Ta și, în trecerea vremii, fă-o să fie cunoscută. Dar, întru mânia Ta, adu-Ți aminte că ești și milostiv”.
Cu dragoste creștină,
Părintele Ilie Bucur Sărmășanul, Sărmaș, Mureș
Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu