Predau în învățământul liceal de mai bine de treizeci de ani. Am făcut-o și cred/ sper că o fac din pură pasiune. Am de ani buni gradul didactic I, cel mai mare grad în învățământul preuniversitar. Sunt diriginte, iar sporul de dirigenție nu-i deloc neglijabil. Și, cu toate acestea, salariul meu e jalnic de mic! De altfel, toată lumea știe acest adevăr. Dintre toți bugetarii cu studii superioare, noi, dascălii, suntem cel mai prost plătiți. Mai cârâim/mârâim din când în când. În public și în privat, dar acesta este tristul adevăr: suntem la coada salarizării bugetarilor!
E drept că, pe de altă parte, atât părinții, cât și
guvernanții au oareșce dreptate, invocând interesul superior al elevului. La
fel de justificat îmi pare a fi și argumentul referitor la presiunea bugetară…
asupra iubitei noastre țărișoare! Că nu sunt bani, pentru a ne satisface
revendicările.
Fără nici cea mai mică intenție de a provoca dihonie
între diferitele categorii de bugetari, mă/vă întreb dacă e drept ca eu să
primesc, după peste 30 de ani de muncă, un salariu mai mic decât al unui fost
elev de-al meu, care – debutant – lucrează în administrația publică ori în
instituțiile de forță ale statului român? Chiar dacă nu are studii superioare!
Bătrân fiind, îmi amintesc bine că în cele trei
decenii de democrație, la cele câteva mișcări protestatare răsuflate, noi,
dascălii, nu ne-am ales decât cu praful de pe… tobă! Am fost lăsați de
izbeliște de liderii noștri…. naționali! Inclusiv de d-nul Ministru Genunche,
care-i maramureșean de-al meu.
Așa că, mă încumet/ îndrăznesc să trag un semnal de
alarmă și să le reamintesc onorabililor noștri lideri de sindicat că,
neîndoielnic, trebuie să negocieze cu cârmuitorii țării, pentru a reda
demnitatea, inclusiv sub aspect salarial, dascălului din România. Altfel, nu
vor mai fi… lideri, pentru că Sindicatul din Învățământ se va face… praf și
pulbere!
Prof
Ioan ȚIPLEA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu