Scrisoare
pastorală
Foaie periodică,
gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXIII(2023),
nr. 492(16 –30 Aprilie)
Dragii
mei enoriași!
Hristos
a înviat! Sfintele Paști cu sănătate și bucurii în viața și în casele
Dumneavoastră!
Păcate și păcătoși. În primii doi ani de seminar
am avut în programă un obiect numit Catehism. Acolo se preda alfabetul
moralei creștine, noțiunile elementare, pe care apoi, în ultimii ani le reluam
într-o formă superioară, în cadrul disciplinei Morală. Același obiect
era studiat apoi, timp de patru ani, în vremea studenției. La Catehism am
învățat prima dată, teoretic și sistematic, despre păcat. Nu intru în
amănunte. Menționez doar că am reținut două aspecte foarte importante: 1. sinuciderea
este cel mai mare păcat; 2. Biserica acceptă războiul de apărare. Nu-mi
amintesc să se fi suflat o vorbă despre războiul de cotropire, despre
responsabilitatea morală a celui sau celor ce declanșează, comandă și susțin un
astfel de război. Nu înțelegeam
atunci care erau rațiunile ce conduceau la o asemenea atitudine. Astăzi înțeleg
de ce. ,,Frații” ne ocupaseră țara și uitaseră să mai plece acasă de câteva
decenii. Cum era să spui atunci, că e un mare păcat ceea ce au făcut și ceea ce
fac dumnealor!
Astăzi,
ca preot și ca om cu mai multe cunoștințe și cu mai multă experiență decât
aveam atunci, încep să am rezerve față de cele menționate mai sus. Departe de
mine gândul de a pune sub semnul întrebării învățăturile moralei creștine
ortodoxe. Vreau doar să comentez în cele de mai jos aspecte care atunci erau
trecute sub tăcere, tocmai fiindcă nu permitea contextul politic al vremii să
le spui în gura mare.
E
foarte mare păcatul sinuciderii. Un criminal, un om care ucide pe alt om,
se mai poate pocăi, mai are vreme până la sfârșitul vieții de căință și de
pocăință, pe când sinucigașul nu. Aceasta este rațiunea pentru care păcatul
acesta este în fruntea clasamentului. E mare, într-adevăr, dar mă îndoiesc că e
cel mai mare. Este foarte greu, în cele mai multe cazuri, de stabilit
dacă cineva s-a sinucis cu adevărat. Cauza morții lui poate să fie o crimă, un
accident sau, într-adevăr, o sinucidere. În multe cazuri ,,sinuciderea” a fost
o crimă deghizată, adică altcineva a ajutat
victima să se ,,sinucidă”, provocându-i moartea. Uneori cercetările
organelor în drept(poliție, parchet, medicină legală, instanțe) pot dura câțiva
ani până la stabilirea adevărului. Preotul însă are datoria ca-n 1-2 zile să
hotărască dacă oficiază sau nu slujba înmormântării, știut fiind că sinucigașilor
nu li se acordă asistență religioasă. Și, totuși, omul, de bunăvoie și nesilit
de nimeni, și-a pus capăt zilelor. Cine poate garanta că în acel moment a fost
deplin sănătos? Sunt boli psihice, care evoluează în timp fără să dea semne,
idei fixe obsedante, care conduc la sinucidere. Astfel de boli nu pot fi
depistate la autopsie. Dacă a fost, într-adevăr, bolnav psihic, înseamnă că
sinucigașul nu a fost responsabil de fapta lui și, ca atare, în acest caz nu
mai e vorba de un păcat. Și chiar în cazul în care a fost sănătos și s-a
sinucis, știe cineva care au fost cauzele adevărate care l-au condus la
aceasta? Numai Dumnezeu știe ce-a fost în sufletul lui în acele momente. Poate
a aflat că are o boală incurabilă, poate a avut chinuri insuportabile în urma unui
accident sau boli, poate a fost implicat într-o dramă de familie care i s-a
părut fără ieșire, poate a fost șantajat, poate a fost strivit de greutăți, de
necazuri, de frică etc. Cauze pot fi multe. Nu toți oamenii pot să aibă
răbdarea, stăpânirea de sine și seninătatea lui Iov. Oamenii nu sunt egali.
Unul nu poate ridica o găleată cu apă, un campion ridică haltere de peste 250
kg. Așa este și în viața morală. Nu toți rezistă la fel în fața problemelor și
greutăților vieții. Nu toți au aceeași capacitate de a rezolva problemele.
Desigur, acestea nu sunt o scuză, dar
pot fi circumstanțe atenuante, de care, la o dreaptă judecată, se va ține cont.
Este
admis războiul de apărare, fiindcă prin el ne salvăm țara, familia,
proprietatea noastră și cea publică, libertatea, limba, religia, identitatea
noastră de neam. Nici o motivație din lume nu poate însă justifica războiul
de cotropire. Este cea mai odioasă crimă pe care o poate săvârși cineva pe
pământ. Din lăcomia fără saț de avere și putere, un conducător, înconjurat de o
clică de guvernanți pe măsură, pornesc un asemenea război, care poate să se
prelungească mulți ani. Au fost războaie care au durat și o sută de ani. Un
astfel de război toacă mii, sute de mii,
poate chiar milioane de vieți omenești și de-o parte și de alta a frontului.
Alte sute de mii sau milioane de oameni sunt schilodiți trupește și sufletește
pentru tot restul vieții. Nenumărați copii rămân – dacă scapă ei înșiși cu
viață – orfani, nenumărate mame, surori și soții rămân îndoliate, sunt spulberate
destine, idealuri, sunt făcute una cu pământul școli, spitale, instituții,
case, orașe întregi. În urmă rămân munți de cadavre omenești, pe care
buldozerele le împing spre gropile comune și le acoperă cu pământ. Convoaie
kilometrice de prizonieri, adică de robi, sunt duse în locuri străine, în
siberii fără nume, unde sunt obligați la muncă până la istovire, ori sunt
torturați, ori uciși în diverse moduri. După ce țara este cotropită, armata
care-o apără distrusă, se instaurează ,,pacea”, tăcerea de după furtună. Atunci
începe jaful cel mare. Bogățiile țării învinse sunt jefuite fără milă și fără
teamă, fie că sunt ale solului, fie ale subsolului, populația înfometată,
batjocorită, umilită, adusă în pragul disperării, forțată să facă munci grele,
peste puterile ei. Propaganda învingătorilor se transmite pe toate canalele,
vrând să contureze o realitate iluzorie, mincinoasă, amăgitoare. Și analiza ar putea continua!
Mai
adăugăm aici un alt fel de păcat monstruos: dictatura. Nici de acesta nu
s-a suflat o vorbă în anii mei de școală. Au fost conducători mai mult sau mai
puțin sănătoși mintal, care au terorizat popoare întregi zeci de ani. Un astfel
de conducător s-a considerat pe sine că este însuși statul și însăși legea.
Voința lui a devenit lege absolută și incontestabilă. Cea mai mică opoziție a
fost pedepsită drastic, chiar cu moartea. Nu e mult de când în Cambodgia lui
Pol Pot două milioane de oameni au fost uciși, tocmai fiindcă i s-au opus
dictatorului. Astfel de exemple, din păcate, sunt multe!
Cum
vi se par cele două păcate? Dar cei stăpâniți de ele? Cred că numai Dumnezeu
mai găsește puterea de a ierta astfel de monștri. Ei de obicei sfârșesc prin a
fi asasinați de alții mai lacomi decât
ei de avere și de putere, ori cad victime unor revolte ale mulțimii. Rar mor de
moarte naturală. Rar se întâmplă să le pese de păcat, să vrea să se mântuiască.
Acum
iarăși mă întreb și vă întreb: este sinuciderea cel mai mare păcat din
lume?
Este,
într-adevăr, mare păcat, dar în nici un caz cel mai mare. Exemplele de mai sus
cred că sunt grăitoare.
*
Paște. Redăm mai jos o poezie
închinată Sfintelor Paști, scrisă de Svetlana Izbaș:
,,A înviat-minune mare,
Străjerii s-au cutremurat.
Chiar și pământul viu tresare
Mormântu-i gol, El a-nviat.
Deschisă-i poarta către ceruri,
Puterea nopții s-a surpat.
Se-nalță vestea în eteruri:
,,Hristos din morți a înviat"!
,,Isus e viu!", ecou de tunet
Se-nalță-n munți, pustiu și deal.
Coboară din Sion răsunet
Și cântă-n inimi cordial.
Isus e viu, învii, Cuvinte,
Învie inimile reci
Spre mântuire să ne-avânte
Să-i aparținem Lui în veci.
Cu-al Său dumnezeiesc sfânt sânge
De moarte ne-a răscumpărat.
Asupra noastră iar răsfrânge
Iubirea ce ne-a transformat.
Și astăzi ca odinioară
Ne cheamă ca să fim salvați!
El vrea în glorioasa slavă
Să fim deplin noi toți iertați”.
*
Cuvinte părintești. Continuăm să redăm gânduri ale Sfinților Părinți
privitore la Fapte: ,,Făptuirea stă nu în a face simplu cele
bune, ci şi în a le face cum trebuie, săvârşitorul hotărând de la sine vremea
şi măsura pentru cele ce trebuiesc făcute; Nici făptuirea nu e fermă fără
contemplaţie, nici contemplaţia nu e adevărată fără făptuire. Căci şi făptuirea
trebuie să fie raţională, dar şi contemplaţia făptuitoare, pentru ca prin cea
dintâi păcatul să fie fără de putere, iar prin cea de a doua virtutea să fie
tare în voirea bunătăţii; Ţinta celor ce se îndeletnicesc cu făptuirea este
omorârea patimilor, iar a celor ce se îndeletnicesc cu cunoştinţa este
contemplarea virtuţilor; Celui ce se îndeletniceşte cu făptuirea nu i se îngăduie
să stăruie mult în contemplarea duhovnicească. Căci se simte ca unul ce e
găzduit de cineva şi pleacă repede din casa aceluia; La cei mai învăţaţi
contemplaţia predomină făptuirea, iar în cei mai groşi la minte făptuirea
predomină contemplaţia. Mai repede se va vedea însă aceasta în cei la care contemplaţia
predomină făptuirea; Precum ostaşul slobozit de la război se descarcă de povara
armelor, aşa făptuitorul se descarcă de gânduri, venind la contemplaţie. Căci
nici acela nu are trebuinţă de arme, decât în război şi nici acesta nu are
trebuinţă de gânduri, decât dacă se coboară la cele ce cad sub simţuri; Fapta
trupului este postul şi privegherea, a gurii psalmodia, rugăciunea şi tăcerea,
mai de preţ decât cuvântul. Fapta mâinilor este ceea ce se face de către ele
fără murmur, iar a picioarelor drumul străbătut de ele, de la prima poruncă.
Fapta sufletului e înfrânarea săvârşită cu simplitate şi simplitatea cu
înfrânare, iar a minţii rugăciunea în contemplaţie şi contemplaţia în
rugăciune; Tuturor virtuţilor acestora le premerge mila şi adevărul, a căror
roadă e smerenia şi darul deosebirii (dreapta socoteală), care, după Părinţi,
vine din aceea şi fără de care nici aceea nu-şi va putea vedea marginea ei ”(ILIE
ECDICUL).
*
File de jurnal – 26
Ian. 1984. ,, Am fost la Părintele
Ionică Sfetcu. Nu era pregătit pentru împărtășit.
M-am
dus la Severin. Aveam procesul cu Vasile Ivănescu. Mă așteptau acolo vreo 15
maloviceni, care voiau să participe la proces. Avocatul Andronie Vișan se
retrăsese. Mi-a motivat că a depășit plafonul și a cedat procesul unei colege.
Am
întâlnit-o la tribunal pe Doamna Viorica Enăchiuc-Mihai. Era chemată de primul
soț în judecată pentru pensie alimentară pentru fiul lor. Mi-a spus că a fost
plecată câteva luni în străinătate. Era în culmea fericirii. A descoperit la
Academia Maghiară din Budapesta o cronică scrisă în latina vulgară pe
teritoriul românesc. Ar fi vorba de fapt de un text românesc de prin sec.
XI-XII. Se publică fragmente în ,,Anale de Istorie”. Cartea cu descifrările îi
va apare în India. Despre Domnul Iosif-Constantin Drăgan a spus că e un diletant
și se înconjoară de diletanți. În cronica din Ungaria a găsit miniaturi. În una
Mântuitorul este în foc. Mi-a spus că în Teleorman este obiceiul ca în noaptea
de Paști să se facă un foc mare în ușa bisericii ,,pentru a ajuta sufletul lui
Hristos să se înalțe la cer”.
Procesul
s-a judecat târziu. Ivănescu nu s-a prezentat. Am vorbit cu Domnul Bălănescu și
avocata de la procesul meu. Cred că am avut câștig de cauză. După proces mi-am
invitat avocații la restaurant. Domnul Bălănescu nu a vrut. Am mers în schimb
la bufetul tribunalului și a comandat trei cafele, pe care a ținut morțiș să le
plătească dânsul. I-am spus de procesul-verbal trimis la mitropolie. Mi-a spus:
,,- O să te declare iresponsabil, părinte, și o să te lase în pace. Un om
întreg la minte nu făcea așa ceva!”
M-am
dus la PECO. Am așteptat vreo oră, dar n-am reușit să le conving pe fetele de
acolo că am nevoie de benzină.
Am
intrat în trei brutării, dar n-am reușit să cumpăr nici o jumătate de pâine de
secară. În țara mea n-am voie să cumpăr o jumătate de pâine de secară! Doamne,
rău a ajuns țara mea!(…)”.
*
Prof. I. C. Chițimia. Auzisem de dânsul din
diferite surse, îi citisem cu plăcere și interes numeroasele articole din
presă, într-un cuvânt, știam că există și mi-l închipuiam un adevărat uriaș.
Întâmplarea
a făcut să-l cunosc personal în 1979. Se ținea la Tr. Severin un simpozion, la
care participau oameni de cultură din toată țara. Printre aceștia ne
strecurasem cu sfială și câțiva mehedințeni dornici de a realiza ceva în plan
cultural.
Aveam
o comunicare privind O nouă variantă a Letopisețului Cantacuzinesc, al
cărui manuscris îl descoperisem cu puțin înainte la Mănăstirea
Căldărușani. Când am văzut programul și
am înțeles că voi prezenta comunicarea în secțiunea condusă de profesorul I. C.
Chițimia, am înghețat. M-a bătut gândul să dau bir cu fugiții, dar n-am
făcut-o. Să vorbești profesorului Chițimia de Letopisețul Cantacuzinesc
era un adevărat act de curaj, ca să nu zic de nebunie. El era autorul unor
tratate și studii fundamentale privind istoria literaturii române vechi, iar eu
un amator fără nici o experiență în domeniu.
Când
mi-a venit timpul să-mi țin comunicarea, aveam emoții ca înaintea unui examen
greu. Profesorul Chițimia trona în prezidiul secțiunii cu incontestabilă
autoritate. Nu prea avusesem urechi pentru ceea ce se vorbise până atunci. L-am
auzit doar că mă anunță: ,,- Urmează colegul…., care ne va prezenta….!”
Nu mai aveam ieșire. Trebuia să iau taurul de coarne. Și am făcut-o!
Spre
surprinderea mea, Profesorul Chițimia nu s-a supărat că am intrat în domeniul
său. A ascultat cu atenție comunicarea și a făcut apoi un îndelung comentariu
asupra problemei. Am început să prind curaj. Domnul Chițimia încerca să mă
încurajeze cu adevărat. Avea o generozitate necunoscută mie până atunci.
Folosea mereu noțiunea de ,,colegul”, ceea ce mă făcea să mă rușinez, să mă
fâstâcesc. Și, totuși! Domnului Chițimia îi plăcuse comunicarea.
După
sesiune m-a reținut și am stat mult de
vorbă. La urmă mi-a lăsat cartea de vizită și de atunci s-a închegat o
corespondență foarte intensă între noi. Ne-am scris până în ultimele luni ale
vieții sale.
Zecile
de scrisori ale Profesorului Chițimia le păstrez cu sfințenie. Din ele surprind
o generozitate imperială. Profesorul se bucura sincer la orice succes al unui
tânăr dintr-un sat oarecare. Sfătuia fără să jicnească, venea în ajutor când
era cazul. În toate scrisorile se interesa de viața culturală din Severin, din
Mehedinți. Se interesa de fiecare om, care ar fi putut să producă ceva în plan
cultural. Își dorea mult să vadă revista ,,Izvorașul” că reapare. Se
entuziasma copilărește pentru fiecare act cultural mehedințean. A fost nelipsit
de-a lungul anilor de la simpozioanele de comunicări științifice, fie de
istorie, fie de paremiologie, care s-au ținut în Mehedinți. A prezidat
festivaluri de muzică din județul nostru, încercând să aleagă din mulțimea de
participanți valorile autentice.
Mărturisea
cu mândrie și nostalgie că e mehedințean de origine el însuși, că s-a născut și
a copilărit la Albulești. A scris tratate fundamentale de istoria literaturii,
a reeditat Biblia lui Șerban, a contribuit substanțial la întărirea
legăturilor româno-polone. Era de o modestie izbitoare în vorbă și în port.
Vorbea pe limba fiecăruia și se făcea plăcut tuturor. Nu făcea caz de titlurile
sale științifice. Era scund și slab, dar neînconvoiat. A ars ca o făclie pe
altarul culturii românești, până s-a topit pe-ncetul. Era interesat de orice și
de oricine. Prefera să locuiască în timpul reuniunilor de la Severin cu
Părintele Gheorghe Dumitrescu-Bistrița, pentru a putea să afle cât mai multe
din trecutul județului, al țării. Avea o voce de bariton, o voce care venea din
adâncul unei înalte înțelepciuni.
Fiecare
vorbă a sa era o sentință, o pecete. Vorbea rar și apăsat, dând o notă de
gravitate și autoritate subiectului abordat. Se refugiase în universul culturii
române vechi, tocmai pentru a scăpa de încorsetările ideologiei vremii. Avea în
acel domeniu mai multă libertate de gândire, de manevră. A creat o întreagă
școală de cercetători într-ale culturii române vechi, atât la Institutul
,,George Călinescu” din București, unde era director, cât și prin contactele
directe pe care le avea cu diferiți oameni de cultură din țară.
Scria
recenzii, scria prefețe fără ezitare. Într-o vreme în care mulți își atacau în
mod grosolan adversarii de opinie, Profesorul Chițimia dădea dovadă de înaltă
educație și mult bun-simț. Pe dumnealui îl auzeai spunând adesea: ,,- E
interesantă opinia colegului…., dar ea se bazează doar pe o parte din
bibliografia problemei! Între timp au mai apărut niște studii, pe care
colegul…. probabil încă nu le-a cercetat
și ele ne îndreptățesc să avem altă părere!”
Mi-a
scris cu generozitate prefața la cartea cu George Călinescu. S-a
integrat rapid colectivului de paremiologi, care se zămislise în Severin la
inițiativa altui mare om de suflet, Prof. Constantin Negreanu. Într-o ședință a
sa, Academia Română hotărâse înființarea unei secțiuni de paremiologie la Tr.
Severin, președinte fiind numit Prof. I. C. Chițimia, iar secretar Prof.
Constantin Negreanu. Dar n-a fost să fie!
Profesorul
I. C. Chițimia mai avea multe-multe de
scris și de realizat, dar timpul n-a mai avut răbdare. A lăsat în urma sa nu
numai un munte de cărți, de studii, de articole, ci și imaginea unui om mare,
unui om de suflet.
Vă
mulțumesc, Domnule Profesor, că ați existat!
Dumnezeu
să vă odihnească și neștearsă să vă fie memoria!
*
Ajutoare și donații. În această perioadă am
primit câteva ajutoare și donații, astfel: Un enoriaș care nu vrea să i se știe
numele a donat 2.300 lei pentru mașina de spălat rufe donată Azilului de
bătrâni de la Gura Văii; Un domn general din Constanța, care nu vrea să i se
știe numele, a donat 500 lei; Doamna Beatrice Jinescu din Otopeni(IF): 330
lei; Domnul Ing. Constantin Bălu din Tr. Severin, fiu al satului Bârda, Domnul Gheorgheosu Alin-Florin din Tr.
Severin: câte 300 lei; Doamna Elisabeta Leferenz (Germania) și Doamna
Petruța Freund(Germania): câte 243 lei; Domnul Luca B. Mihai din Tr.
Severin, fiu al satului Bârda și Domnul Ing. Octavian Cudalbu din Baia
Mare(MM):câte 200 lei; Doamna Chipară Liliana din Sibiu: 140 lei; Doamna
Nițu Florentina din Tr. Severin, fiică a satului Bârda, Doamna Balica
Ana din Tr. Severin, Doamna Nicolae Mihaela din Bragadiru(IF), Domnul
Borceanu Cristian din Oravița(CS), Domnul Florescu Leontin din Tr.
Severin: câte 100 lei; Doamna Bașulescu Maria din Tr. Severin și Doamna
Rolea Violeta din București, fiică a satului Bârda: câte 50 lei
Domnul Mihăescu Dumitru din Bârda a achitat 300
lei pentru contribuția de cult; Doamna Borcilă Elena și Domnul
Giura Dragoș din Malovăț au achitat câte 200 lei pentru contribuția
de cult; Doamna Coman Elena din Bârda și Domnul Badea Constantin din
Malovăț au achitat câte 100 lei pentru contribuția de cult. Doamna
Băleanu Ioana din Malovăț a mai
achitat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 200
lei; Domnul Ștefu Constantin(I) din Malovăț a mai achitat 100 lei pentru
contribuția de cult, totalizând până acum 320 lei.
*
În
cursul lunii Aprilie am donat pâine participanților la slujbe, astfel: 2
Apr.(Bârda): 130 pâini; 9 Apr.(Malovăț): 202 pâini; 13
Apr.(Bârda): 91 pâini; 23 Apr.(Bârda): 183 pâini; 30
Apr.(Malovăț): 188 pâini. Așadar, în luna aprilie s-au donat 794
pâini. În zilele Sf. Paști brutăria nu a funcționat. Totodată, am vândut
pâine enoriașilor noștri, la prețul de achiziție de 1,30 lei/bucata,
astfel: 2 Apr.(Bârda): 770 pâini; 9
Apr.(Malovăț): 298 pâini; 13 Apr. (Bârda): 559 pâini; 23
Apr.(Bârda): 717 pâini; 30 Apr.(Malovăț): 312 pâini. Așadar, în
luna aprilie s-au vândut 2.656 pâini.
*
În
ziua de Joi, 6 Aprilie, am făcut o vizită la Azilul de bătrâni de la
Gura Văii. Am dus masa de prânz pentru cele 40 persoane internate acolo(ciorbă
de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar cu piureu, cozonac,
prăjituri, suc și apă minerală) și o mașină de spălat rufe de mare
capacitate. Doamna Ing. Doina Teșilă din Tr. Severin, fiică a satului
Malovăț, s-a oferit să suporte costul mesei, iar un enoriaș care nu vrea să i
se știe numele a suportat costul mașinii de spălat(2.300 lei). Dumnezeu să le răsplătească!
*
Până
în prezent am donat 213 exemplare din Psaltire, dintre care 113 exemplare în afara parohiei, celor
ce au ajutat parohia noastră cu cel puțin 100 lei în ultimul an. Încă
mai așteptăm pe cei care n-au avut timp să vină la biserică până acum să-și
ridice cartea!
*
În
ziua de 18 Mai vom face o vizită la Azilul de bătrâni de la Vânjuleț.
Vom duce masa de prânz, o cositoare pe benzină cu fir și un uscător automat de
rufe de 10 kg. Domnișoara Bordeiașu Rodica-Ecaterina din București a
donat deja 600 lei pentru masă. Vom reveni.
*
Plăți. În luna aprilie am efectuat
câteva plăți mai mari, astfel: 14.400 lei protoieriei pentru lumânări; 4.485
lei brutăriei pentru cele 3.450 pâini donate și vândute în cursul
lunii; 3.950 lei ajutoarele de Paști; 1.516 lei protoieriei pentru făclii; 800
lei mâncarea pentru cei 40 internați la Azilul de la Gura Văii; 700 lei impozit;
560 lei poștei pentru colete; 480 lei poștei pentru timbre
poștale; 374 lei protoieriei pentru icoane; 360 lei protoieriei
pentru candele; 352 lei mâncare și băutură pentru cei ce au efectuat
curățenia bisericilor; 218 lei toner și cartuș pentru imprimantă; 194
lei suc și apă minerală pentru Azilul Gura Văii; 165 lei protoieriei
pentru tămâie; 114 lei protoieriei pentru vin bisericesc; 112 lei curentul
electric; 100 lei internetul; 84 lei materiale pentru curățenia
bisericilor; 75 lei plicuri; 60 lei verificat și încărcat 4
extinctoare; 55 lei ouă pentru Azilul Gura Văii, cât și altele mai mici.
*
Lucrări la biserici. Duminică, 23 aprilie, s-a
făcut curățenie generală la biserici. Au participat:
- în Malovăț: Popescu Elena, Mănescu
Elena, Marina Sofia, Haidamac Miroana, Tătucu Angela, Popescu Alexandra, Oproiu
Elisabeta, Popescu Valeria, Surugiu Mario, Crăciunescu Paraschiva, Bobiț
Violeta, Bogdan Andreea, Tărăbâc Elena, Ștefu Niculina, Pera Dumitru și Dima
Vasile;
- în
Bârda: Stănciulescu Tănase, Mema Păuna, Avram Maria, Petolescu Elena,
Gheran Paraschiva, Drăghia Maria, Tănase Maria, Luca Ana, Gheran Iuliana,
Gheran Aurel, Gheran Dorinel, Stănciulescu Florin, Șeitan Adela, Luca D. Maria,
Mema I. Ileana, Stoichină Ecaterina, Ivașcu Ion, Sfetcu Gheorghe, Luca Mihai,
Ivașcu Ioana și Ivașcu Domnica.
Dumnezeu
să le răsplătească tuturor efortul depus!
*
Lucrări la cimitire. Domnul Primar Ing. Ion Michescu a aprobat ca persoanele beneficiare de ajutor
social din comună să efectueze curățirea cimitirului de la Malovăț. Lucrarea
s-a efectuat sub supravegherea Domnului Nistor Petre, consilier
parohial.
*
Publicații. Pe blogul Domnului Ben
Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia)(https://bentodica.blogspot.com), au
apărut: Ofertă de carte – aprilie 2023(18 apr. 2023), Pr. Prof.
Dumitru Radu(21 apr. 2023), In memoriam: Prof. Vasile Prescure(21
apr. 2023); In memoriam: Părintele Vichentie(21 apr. 2023); In
memoriam: Prof. Dr. Ing. Ion Popescu(21 apr. 2023); In memoriam: Mitrop.
Antonie Plămădeală(21 apr. 2023); In memoriam: Pr. Prof. Nicolae
Petrescu(21 apr. 2023); ,,Scrisoare pastorală” – 491(29 apr.
2023); în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 29 aprilie 2023, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare”, 2 mai 2023, ediție și
on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Vasile Vetișanu, în ,,Bibliotheca
Septentrionalis”, Baia Mare, 29 apr. 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
Oferta de carte – mai 2023, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 3 mai
2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); ,,Intelectualii”
cu petiții de carton, în ,,Națiunea”, București, 3 mai 2023, ediție
on-line(https://ziarulnatiunea.ro); Titanicul vremii noastre(II), în
,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023), 1177(4 mai), p. 12;
In memoriam: C. Rădulescu-Motru, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr.
Severin, an. XXV(2023), nr. 1178(11 mai), p. 12; Cristina Țopescu, în ,,Armonii
culturale”, Adjud, 12 mai 2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); Evadarea, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XV(2023), nr. 1179(18 mai), p. 12;
*
În
această perioadă, parohia noastră a republicat câteva cărți, astfel: Pr. D.
Bălașa, Țara Soarelui; Pr. D. Bălașa, De la Zamolxe la Iisus Hristos;
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Viața Cuvioasei Teofana Basarab, ediția
a IV-a; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Studii și documente privind Istoria
României, vol. I-III.
*
Zâmbete. ☺,,- Ioane, unde vrei să te-ngrop când vei
muri?” ,,- Lângă tine, Mărie!” ☺Îmi place la bătrânețe, fiindcă nu mă plictisesc. În
fiecare dimineață simt alte dureri în corp! ☺Toate s-au scumpit, mai puțin
oamenii. Ei s-au ieftinit! ☺Trăiește fiecare zi ca și
când ar fi ultima. Odată și odată tot ai să nimerești! ☺Aspir la o viaţă mai bună. Deocamdată aspir în hol şi urmează
sufrageria.
*
Excursii. Pelerinaje. Excursia programată pentru
11 mai nu se poate efectua din lipsă de participanți suficienți pentru un
autocar. O amânăm pentru data de 6 Iulie. Așadar, va avea următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr.
Severin(catedrala) - Cerneți(mănăstirea) - Strehaia
(mănăstirea) - Gura Motrului (mănăstirea) - Craiova (orașul,
catedrala, mitropolia, Seminarul teologic, mănăstirea Coșuna, mănăstirea
Jitianu) - retur. Costul: 60 lei/persoană.
Rămân cei înscriși, plus
cei ce se vor mai înscrie până la completarea locurilor.
*
Botezuri. Nunți.
Înmormântări. În ziua de 28 Aprilie am oficiat Taina Sf. Botez pentru Gheorgheosu
Eva-Maria-Azaleea, fiica Domnului Gheorgheosu Alin-Florentin și a Doamnei
Gheorgheosu Raluca-Azaleea-Geanina din Tr. Severin. Să le trăiască! În ziua
de 29 Aprilie am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Coricovac
Grigore-Mihail din Tr. Severin și Domnișoara Argint Elvira din
Malovăț. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 20 Aprilie am oficiat slujba
înmormântării pentru Minune Ioana(92 ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o
ierte!
*
Anunțuri. ►Începând de la 1 Mai, slujbele din duminici și
sărbători vor începe la ora 8; ►În ziua de duminică, 21 Mai, ora
11, în incinta bisericii din Bârda va avea loc licitația terenurilor parohiei
din Bucium, Dealul Corbului, curtea bisericii și cimitirului din Bârda; în ziua
de duminică, 28 Mai, ora 11, în incinta bisericii din Malovăț, va avea loc
licitația terenurilor parohiei din Ogașul Barbului, curtea bisericii și
cimitirul din Malovăț.
*
Program. În cursul lunii Iunie avem
următorul program de slujbe: 3 Iun.(Bârda-Malovăț); 4 Iun.(Malovăț);
5 Iun. (Malovăț); 10 Iun.(Malovăț-Bârda); 11(Bârda); 17
Iun.(Bârda-Malovăț); 18 Iun.(Malovăț); 24 Iun.(Bârda-Malovăț);
25 Iun.(Malovăț); 29 Iun.(slujbă la Bârda; pomeniri la
Malovăț, la ora 12). În restul timpului,
la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă,
la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: . stanciulescubarda@gmail.com.
Sfintele
Paști cu sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dumneavoastră!
Hristos
a înviat!
Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu