de Gheorghe Pârja
Scriitorul mărturisește o epocă, tensiunile ei, dar
vrea să întărească și să limpezească arzătorul ei mesaj. În fiecare perioadă
istorică există confruntări, dar și rezolvări proiectate în domeniul
literaturii. Scriitorul surprinde încordarea, dinamismul organic din lumea în
care trăiește și o cunoaște prin lecturi profunde, cu suplețea interpretării.
În care sunt puse argumentele din gândirea proprie. Aceste cuvinte mi-au venit
în minte să le scriu la trecerea prematură din viața pământească a conf. univ.
dr. Carmen Cerasela Pavel Dărăbuș (1966-2023). Plecată prea devreme în raiul
altei literaturi direct din amfiteatrul Centrului Universitar Nord Baia Mare.
Carmen a fost membru al Uniunii Scriitorilor din
România. O întâlneam la manifestări literare și de multe ori îi aminteam de o
imagine din Chiuzbaia, când ea era elevă, iar tatăl ei ne primea în casa lui,
ca oaspeți de seară. Eram duși acolo de pictorul Mircea Hrișcă, bun prieten cu
domnul Pavel; ni se alăturau Ștefan Bellu, George Maria Banu, Ilie Cămărășan.
Și mulți prieteni ai domnului Pavel. Am pe retină o imagine de neuitat: Carmen
Cerasela stătea pe un scaun, iar Mircea Hrișcă unduia o melodie la vioară.
Vremea a trecut, apoi familia Pavel s-a mutat în
Baia Mare, într-un bloc vecin cu al meu. Și iar a trecut vremea, iar Carmen a
plecat spre orizonturile împlinirii intelectuale. După ce a încheiat cu
aprecieri foarte bune studiile universitare, a slujit catedre băimărene, mai
ales la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare. Unde a fost și elevă.
A urmat scara reușitei. Inteligența, truda responsabilă, dorința de cunoaștere,
respectul pentru literatura profundă au făcut din Carmen Dărăbuș un nume de
rezonanță în cultura română. Dar și în țări unde a câștigat dreptul didactic de
a preda limba și literatura română și unde a reușit să se remarce prin studii
comparatiste.
A fost lector de limba română la Novi Sad (Serbia),
la Skopje (Macedonia) și la Sofia (Bulgaria). Rodul acestor experiențe este și
ultima carte a universitarului Carmen Dărăbuș, intitulată: „Literatura în interdisciplinaritate”
(Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2023). În acest volum autoarea
abordează teoriile, mentalitățile și culturile cu care a intrat în legătură pe
parcursul acestor stagii. Literatura comparată este trecută prin filtrul traducerilor,
dar și al abordărilor românești. Era preocupată de limbă și construcție
identitară, argumentând forma de identitate prin prisma poeziei. Apoi, vedem
parcursul dinspre psihologie spre literatură și studii culturale.
Cartea dezvoltă domenii extrem de captivante. De la
vis la visare, teatrul în psihanaliză, complexul lui Oedip, nevrozele în
romanul modern. Un studiu inspirat din experiența directă este cel referitor la
literaturile slave. Dar și alte comentarii adiacente spațiului, curajoase prin
abordare. Mi-a reținut atenția studiul comparativ, între istorie și familie,
abordând romanele lui J. Galsworthy și M. Șolohov. Ca urmare a studiilor de
documentare în Japonia, India, Italia, ori Antile, au rezultat articole de
analiză a acelor spații culturale. O carte închegată din lecturi profunde, din
analize comparatiste.
Mi-e greu să vorbesc la trecut despre Carmen Dărăbuș
și să spun că a fost un OM de excepție, coleg și profesor deosebit, prieten
adevărat. Familia, colegii și prietenii au fost răvășiți de moartea prematură,
după grele încercări, după o luptă curajoasă pentru viață. Noi, membri ai
Reprezentanței Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România-Filiala Cluj,
suntem datori să cinstim memoria acestui intelectual discret, profund, pe
nedrept sortit suferinței și morții premature. A fost alături de noi, a scris
articole interesante în revista Nord Literar, dar și în presa literară din
țară.
„A fost un universitar cosmopolit, bine documentat
și racordat la tendințele contemporane, un comparatist care știa că literatura
nu este decât rezultatul unui proces cultural de coagulare și contaminare a
eului subiectiv cu alteritatea”, aprecia criticul literar Daniela Sitar-Tăut.
Carmen a fost preocupată de problema identității, despre care a scris studii remarcabile.
Eu nu uit imaginea aceea memorabilă, când pictorul Mircea Hrișcă îi cânta lui
Carmen la vioară. Afară era o lună majestuoasă și calmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu