PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Școala, artistul și... demnitatea

 

 

1. „ÎN ŞCOALĂ STĂ ÎNSĂŞI MĂRIMEA ŞI SLAVA UNUI POPOR"; O şcoală bună face în scurtă vreme obşti bune, cetăţeni buni, naţii deştepte; singur cu ajutorul şcoalei e cu putinţă poporului a se ridica din ignoranţă şi a merge spre bunăstarea pe care o merită. Ea este locul ştiinţelor; din şcoală ies razele luminătoare de duhurile omeneşti, în şcoală ca        într-o grădină mult roditoare se seamănă sămânţa cea cearească  a virtuţii în tinerile inimi ale şcolarilor.

 

George Bariţiu (1812-1893),

 om politic, istoric, publicist, participant și vicepreședinte al Marii Adunări de la Blaj din anul 1848

 

+ + +

 

2. „NU MAI ŞTIM SĂ TRĂIM, NU MAI ŞTIM SĂ IUBIM. SINGURUL LUCRU CARE NE MAI POATE SALVA ESTE IUBIREA, IAR EU SUNT OPTIMIST. SUNT SIGUR CĂ DUMNEZEU ARE PLANURILE LUI ŞI PENTRU NOI. EU SUNT CONŞTIENT CĂ TOT CEEA CE MI S-A ÎNTÎMPLAT MIE ÎN LUNGA VIAŢĂ, VINE DE LA DOMNUL DUMNEZEU". PUBLICUL ESTE STĂPÂNUL MEU DEFINITIV. EL M-A FĂCUT AŞA CUM SUNT. ŞI SUNT SLAVĂ LUI DUMNEZEU, FERICIT. DUMNEZEU NE PUNE DEGETUL PE FRUNTE CÂND REUŞIM SĂ INTRĂM PERFECT ÎN PIELEA PERSONAJULUI".

DACĂ DUMNEZEU ŢI-A DAT UN DAR EŞTI OBLIGAT SĂ RĂSPUNZI ACESTUI DAR. ESTE PROFUND CONDAMNABIL SĂ LAŞI O VOCAŢIE ÎN PARAGINĂ, SĂ NU-I DAI PRILEJUL SĂ SE ÎMPLINEASCĂ SAU MĂCAR SĂ SE VERIFICE ÎNTR-UN FEL. TOT CEEA CE SUNT EU, SUNT DATORITĂ LUI DUMNEZEU ŞI PĂRINŢILOR MEI. HARUL NU SE POATE IMITA; DRAGOSTEA ŞI CREDINŢA NU SE POT ÎNVĂŢA".

Radu Beligan (1918-2016),

actor român, cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune şi radio. Pe linie maternă este grec de origine, pe linie paternă fiind urmaş al unuia dintre fraţii lui  Ion Creangă. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 2004. În anul 2011 a primit o stea pe Walkof Fame Bucureşti. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor încă pe scena unui teatru. Radu Beligan a interpretat - în peste 70 de ani. 

 

 

+ + +

 

3. „În timpul marelui război mondial, de pe frontul italian, un ofițer povestea următoarea întâmplare cu mult înțeles sufletesc pentru noi credincioșii: „Oștile austro-ungare stăteau într-o poziție de față către față cu oștile italiene, între ei fiind o mică distanță. Soldații austro-ungari se gândiră să facă o glumă de batjocură la adresa italienilor. Cum Italia, are forma de cizmă, pe hartă, soldații luară o cizmă, au umplut-o cu tot felul de murdării, și o aruncară în tranșeul soldaților italieni. La asta, soldații italieni le răspunseră cu un răspuns foarte potrivit și frumos. Luând o cizmă nouă, o umplură cu portocale, lămâi și alte bunătăți care se fac în Italia. Legară apoi de cizmă o scrisoare pe care era scris: Fiecare dă ceea ce are”. Batjocoritorii soldați austro-ungari, au rămas rușinați de gluma lor de prost gust.

„Ce bine și frumos ar fi dacă noi creștinii am răspunde la batjocura unora cu cinste și demnitate, la rău cu bine, dacă am respecta poruncile divine, dacă L-am avea pe Hristos țintă de urmat, și exemplu în toate. Cu siguranță lumea ar fi una mai bună și mai dreaptă”.

 

              P.S. I Petru cap. 3, vers. 10-12: „Cel ce voiește să iubească viața și să vadă zile bune să-și oprească limba de la rău și buzele sale să nu grăiască vicleșug; Să se ferească de rău și să facă bine; să caute pacea și s-o urmeze; Căci ochii Domnului sunt peste cei drepți și urechile Lui spre rugăciunile lor, iar fața Domnului este împotriva celor ce fac rele”.

Cu dragoste creștină,

Părintele Ilie Bucur Sărmășanul, Sărmaș, Mureș

Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș