In grădina mea se adună
Zânele în nopți cu luna
Și se prind de mâini încet
Lin săltând în menuet.
Eu cuprins de nerăbdare
Stau cu umbra în aşteptare,
Închid ochii, deschid ochii,
În vârtejul alb de rochii.
Mai apoi din ferie
Gândul ş-ar dori soţie,
Insă zânele prind veste
Şi se mută în poveste.
Al.Florin Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu