de Gheorghe Pârja
Acest editorial a pornit de la o dezbatere a
revistei timișorene „Orizont”, care se întreabă: Și, totuși, credeți că
frumusețea va salva lumea? Își exprimă opiniile scriitori, artiști
plastici, muzicieni. Întrebarea este, de
altfel, replica prințului Mîșkin, cel copleșit de frumusețea Florenței, din romanul „Idiotul”, de Dostoievski.
Frumusețea va salva lumea! Cuvintele din afirmație sunt folosite de sute de ori
pe zi, în împrejurări diferite și cu multe înțelesuri. Fiecare dintre noi are
mai multe răspunsuri la această, când întrebare, când afirmație. Cred că este o
temă de meditație pentru oricine.
Ne definim frumusețea după gândirea fiecăruia. Ne
închipuim lumea în mai multe feluri. Întrebarea poate primi multe nuanțe. Oare,
omul poate salva frumusețea de sub povara urâtului? Oare își mai poate intra în
grațiile consacrate într-o vreme când totul se rezumă la consum și la
bani? Zile de crize economice ce zguduie
din temelii cele mai ferite țări ale lumii, criza energiei, migrația haotică,
război absurd chiar în apropierea noastră, oare toate acestea se pot raporta la
frumusețe? Nicidecum.
Așa că frumusețea ne-o alegem singuri. Dar ea
include neapărat și alte stări ale ființei noastre. Cum ar fi bunătatea,
adevărul, morala, ori speranța. Vorba prietenului, poetului Vasile Dan, care îl
cheamă ca martor pe Kant, pentru a se amăgi cu frumusețea: „Cerul înstelat
deasupra mea și legea morală din mine.” Ori pe Sfântul Augustin, cu un înțeles
sublim din „Confesiuni”: „Târziu te-am iubit, o, Tu, Frumusețe! Și iată, Tu te
aflai înlăuntrul meu, iar eu înafara mea.” Lumea modernă dă alte însușiri
frumosului. Că nu mai știm ce să înțelegem prin frumusețe. Privind lumea
digitală, a virtualului, mă îndoiesc că oamenii acestui timp mai au răbdarea
contemplării frumosului din jur.
Cu această imagine, a nepăsării față de împrejurimi,
mă înduioșez dimineața, pe stradă, când lumea grăbită este cu ochii pe
telefonul mobil. Acolo se întâlnește cu frumusețea oferită de alții. Aici se
adeverește vorba mamei, care avea și ea un principiu estetic, dobândit pe ulița
satului: „Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie.” Dar ea nu se
referea la imaginea amintită mai sus. Când am pornit la drum cu acest text, mă
gândeam la arta mare, seculară, de la „Gioconda”, la „Domnișoarele din
Avignon.” Un frumos de muzeu, care mai încearcă să ne stârnească
sensibilitatea, să tresărim, să ne bucurăm cât mai putem.
Criticul Adrian G. Romilă vine cu un punct de vedere
izvorât din cutele artei moderne. Crede că, „azi e foarte greu să spunem că
frumusețea va salva lumea! Sau nu! În primul rând nu mai știm ce se înțelege
prin frumusețe, nu știm dacă nu cumva e un cuvânt gol, o fantoșă, un con
încheiat, un idol spart în mii de bucăți, de variante.” Înlăuntrul ei,
frumusețea e doar o opțiune complexă, inefabilă, vaporoasă alături de alte
căutări ale sufletului. Astea s-ar referi la miracolul privirii. Dar cum stăm
cu sirenele muzicii. Aici paleta este mult mai vastă. Gusturile mai
pretențioase. Doamna Dediu, muzicolog, dorește a ne lămuri enigma muzicii:
„Mulți percep muzica drept un divertisment, un mijloc de a schimba starea de
spirit, de a umple timpul. Și acea muzică trebuie să fie frumoasă, sau cel
puțin plăcută, să nu deranjeze, să nu șocheze.
Pentru gânditorii din vechime, muzica era o
fereastră prin care puteai vedea ordinea creată, o modalitate de a antrena
sufletul, de a insufla dragostea pentru frumos.” Dar cine ne învață să privim,
să ascultăm frumosul? Școala și oamenii cu har. Citesc o măsură mai nouă din
sistemul nostru de învățământ. Cică se va consfinți prin lege discrepanța
dintre muzică, desen, sport și alte materii. Primele trei sunt socotite materii
de rang secundar, iar profesorii respectivi tratați tot așa.
Cu asemenea viziune, frumusețea învățată la școală
nu prea văd cum poate salva lumea românească. Iar alumnii, viitorii oameni
mari, nu vor înțelege spusa prințului Mîșkin. Nici tăcerea lui. Ne vom lăsa în
unduirea concursurilor de frumusețe, în loc să căutăm ieșirea din impasul
mediocrității în care s-a împotmolit lumea și care, se pare, trebuie salvată.
Puteți continua discursul, pe această temă, dragi cititori.
Că este 8 Martie, o zi destinată frumuseții,
bunătății și iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu