E sâmbăta în care ochiul plânge
Pe-acel ce sus pe crucea-a fost lăsat,
Să moară-acolo și al cărui sânge,
E sâmbăta în care nori se-adună,
Deasupra lumii care a greșit
Și care-n groapa morții va să pună,
Pe mielul blând ce astăzi s-a jertfit.
Creștinii toți în rugă-și pleacă ochii
Și-o lacrimă amară curge-n ei,
Acum când jalea poartă negre rochii
Și pașii noștri-s bolovanii grei,
Ce-au stat la crucea grea de pe Golgota
Și-n sângele preasfânt s-au îmbrăcat,
În noi durerea e mereu Golgota,
Iar moartea Lui, ieșirea din păcat.
Dar Fiul Sfânt va părăsi genunea,
Cu moartea Lui pe moarte va călca,
Va arăta în lume El, minunea,
Că haina vieții albă, va-mbrăca!
Autor: Aurelia Oancă
Baia Mare, 04.04.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu