Colind

Aprindeți luminile sus pe Carpaţi,

Să vină lumina la ceremonie,

Aprindeți luminile şi vă bucurați,

De iarna aceasta târzie!

Voi, oameni vii ai acestui pământ,

Aprindeți luminile peste cuprins,

În ceasuri la voi Anul Nou cântă sfânt,

Memoria lumii se pune pe nins.

Copiii cu sorcove vor apărea,

Şi vor spune cuvinte la geamuri şi uşi,

 Ninsoarea pe pleoape când fi-va prea grea,

Vor merge acasă, de unde-au fost duşi.

Aprindeți luminile sus pe Carpaţi,

Aprindeți luminile şi vă bucurați,

Că-n lupta cu marile vremelnicii

Din tot ce-a fost bun, bun mai bun ne rămâne,

 Că-n zorii de ani şi în zorii de zi

Ai ţării copii şi ai voştri copii

Colindă colindele limbii române.

Aprindeți luminile, buni gospodari,

Zdrobiţi-vă-n voi tot ce-i rău şi v-apasă,

Primiţi-i, primiţi-i, voi, oamenii mari,

Pe prinţii cu sorcovă copilăroasă.

Aprindeți luminile, sus pe Carpaţi,

Aprindeți luminile şi vă bucurați,

Şi gândul vă fie mai drept ca oricând,

Dreptatea mai drept vă rămâie în gând.

Aprindeți luminile şi vă bucurați,

Aprindeți luminile, dar nu uitaţi

De văile ce înconjoară o culme,

Că oameni săraci se mai află pe lume.

Aprindeți luminile, sus, pe Carpaţi,

Aprindeți luminile, sus, în destin,

Aprindeți luminile şi vă bucurați,

Când bravii copii la părinţii lor vin.

Aprindeți luminile, sus, pe Carpaţi,

Aprindeţi făcliile munţilor mari,

Aprindeți luminile şi vă bucurați

De tot ce-ați muncit într-un an, gospodari.

Aprindeți luminile şi vă uitaţi

La două milenii de sârg, gospodari.

Şi Anul cel Nou vă găsească acasă,

Cu tot ce iubiți, lângă voi adunat,

Şi Anul cel Nou să vă fie bogat,

S-aveți cozonac şi s-aveţi vin pe masă.

Aprindeți luminile, bunii mei fraţi,

Aprindeți luminile şi vă bucurați,

Pentru-ai voştri copii, pentru mamă şi tată,

Şi încă o dată şi încă o dată,

Pentru-a Ţării Române înflorită durată.

Copiii vă crească şi vrednici şi mari,

Curaţi, la lumina de neauă a minţii,

Şi teferi să vă-mbătrânească părinţii,

Iar voi să trăiți fericiţi, gospodari.

Aprindeți luminile, sus, pe Carpaţi,

Gândiţi înainte, priviţi înapoi,

Aprindeți luminile şi vă bucurați

Că ţara vi-i ţară, iar voi sunteţi voi.

Trosneşte zăpada sub paşi de copii,

Lumina părinţii la oameni şi-i cere,

Aprindeți luminile, spre a mări

Ninsoarea aceasta de întemeiere.

Vin sorcove blânde şi vin pluguşoare,
 Legendele neamului nu ni s-au stins,

Ne bucură, însă un pic ne şi doare,

Memoria noastră se pune pe nins,

Şi tot ce a fost şi azi nu e, apare.

Aprindeți luminile, sus, pe Carpaţi,

Făclii de mesteacăn, de brad şi de ceară,

Aprindeți luminile şi vă bucurați,

Că voi sunteţi voi şi că ţara vi-i ţară.

Aprindeți luminile, sus, pe Carpaţi,

Aprindeți luminile şi vă bucurați,

Că-n lupta cu marile vremelnicii

Din tot ce-a fost bun, bun destul ne rămâne,

Că-n zorii de an şi în zorii de zi

Ai ţării copii şi ai voştri copii

Colindă colindele limbii române.

 

                            de Adrian Păunescu