Articolul 1 din Constituția iorgovaniană a României postdecembriste (cu certitudine după modelul tuturor constituțiilor moderne, inclusiv cea românească din 1923) începe cu următorul alineat fundamental: „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”! Toate celelalte articole se subordonează acestui paragraf/alineat, pe care – funcție de rolul atribuit – îl afirmă și-l confirmă (direct sau indirect)...
Dacă
celelalte atribute ale statului nostru (național, independent, unitar,
indivizibil), deocamdată nu dau naștere la dispute, interpretări și răstălmăciri,
chit că în această fază globalisto-corporatistă fie sunt rău văzute conceptele
de naționalism și patriotism de către sforarii planetari, fie că sunt ignorate
de către gloate, iată că suveranismul a devenit în ultimii ani un vijelios
curent politico-social, care – alimentat cu forma declarațiilor din campania
prezidențială a lui Donald Trump, nicidecum cu conținutul atotamerican al
acestora ( Statele Unite au fost, sunt și trebuie să rămână cea mai mare putere
planetară!) – s-a răspândit ca o molimă, îndeosebi în Europa, cu văditul și
păgubitorul scop de fărâmițare economico-politică și militaro-stategică:
eșuarea în autarhism, după defăimarea și, în final, ieșirea din conglomeratele
suprastatale de felul Uniunea Europeană (UE) și NATO.
Iar
acest contraproductiv recul în toate compartimentele de activitate își zice cu
neghioabă mândrie suveranism și, în
ultimii ani, a devenit „modă” politică pentru statele mici și cu un precar
nivel de trai în ceea ce privește grosul cetățenilor (Ungaria, Slovacia, mai
nou România), țări care, neputând în ruptul capului să reducă decalajul dintre
ele și cele puternic dezvoltate (dimpotrivă, acest decalaj se tot mărește în
zonele producției, educației și cercetării), lesne cad în plasa suveraniștilor
autarhiști, cu insidioasele lor promisiuni și „rețete” populiste: ba că
guvernele și companiile străine (a se citi „occidentale”) n-au alt scopt decât
să fure pe rupte din țările cu capetele plecate, ba că națiunile sărace vor
cunoaște în scurt timp prosperitatea generală prin renegocierea angajamentelor
internaționale (în primul rând cele din UE și NATO), ba că fiecare țară
oropsită este capabilă să-și producă cele traiului (de azi pe mâine), ba că
(re)orientarea lor spre Est (China, Rusia) și aderarea la BRICS (Brazilia,
Rusia, India, China, Africa de Sud) ar rezolva în chip mult mai mulțumitor
marile probleme ale prezentului cu investițiile, combustibilii/energia și
piețele de desfacere.
Atâta
doar că toți ăștia (demagogii păcălitori și cetățenii păcăliți) nu vor să țină
cont (primii din calcul politic, ceilalți din naivitate sau îndârjire) de
următoarele dovezi ale trecutului și prezentului:
1)Aproape
totdeauna influența occidentală, în principal cea anglo-americană (pentru noi:
Mica Unire din 24 ianuarie 1859, Marea Unire din 1 Decembrie 1918, căderea
bolșevismului în anul 1989; pentru alții: formarea națiunilor în Centrul și
Estul Europei după primul război mondial, potrivit Principiului de
autodeterminare națională al președintelui american Woodrow Wilson, Planul
Marshall pentru țările afectate de al doilea război mondial în Vestul și Nordul
Europei, inclusiv pentru Japonia), aproape totdeauna, deci, influența
occidentală s-a dovedit benefică, pe când cea orientală
(tătaro-turco-muscălească) a fost în toate cazurile devastatoare (de pildă,
între 1711 și 1821, ne informează istoricul Petre P. Panaitescu în Istoria românilor – Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1990, pe teritoriul Principatelor românești, disputate
și de austrieci, „au fost nu mai puțin de șase războaie, dintre care unele au
ținut câte cinci-șase ani de-a rândul”, nereturnarea până în prezent de către
ruși a celor 93,5 tone aur, jaful material și cultural la care s-au dedat
staliniștii după a doua conflagrație mondială, plus deportările, întemnițările,
torturile și crimele ordonate de ei și săvârșite de lichelele autohtone);
2)Suveranismul
a fost experimentat nu numai de Federația Rusă (acuma, cu sancțiunile economico-financiare
impuse de Occident și aliații săi, este condamnată la izolaționism și
autarhie), ci și de alte țări (Coreea de Nord, Cuba, Venezuela etc.), toate
având o asemenea inflație și un nivel de trai atât de scăzut, încât majoritatea
trăitorilor în ele sunt la propriu muritori de foame (venitul lunar al
majorității siberienilor este sub 50$, iar „suveranistul” Kim Jong Un i-a
livrat confratelui Putin circa 12.000 soldați pentru orezul ce-l vor înfuleca
ceilalți nord-coreeni);
3)La o
populație de aproximativ 19 milioane, Produsul Intern Brut (PIB) al României
„desuveranizată” de NATO, UE și companiile occidentale este de aproape 400
miliarde $ (cu șanse reale ca anul viitor să fie peste 450 miliarde), pe când
Coreea de Nord, cu cei aproape 27 de milioane locuitori, are un PIB de vreo 11
ori mai mic ca al nostru.
Mă rog,
pentru cei interesați de „avantajele” suveranismului, mai adaug două
comparații: (a)Cu o populație puțin peste 17 milioane, deci cu vreo patru
milioane mai mică decât cea a Moscovei (plus suburbiile), Olanda are PIB-ul aproape
de un trilion (1000 de miliarde), deci comparabil cu al întregului mastodont
muscălesc, a cărui populație depășește 140 milioane; (b)Nu numai că nu am știre
ca, în afară de câțiva dictatori (ucraineanul Viktor Ianukovici, sirianul
Bashar al-Assad), cineva demn, onest și cu mintea întreagă să părăsească
Occidentul pentru „belșugul” oferit de Rusia, China sau Coreea de Nord, însă
tot omul corect informat și bine intenționat știe că mulți dintre ortacii lui
Putin și-au trimis progeniturile (e drept, mai înainte de invadarea Ucrainei)
în „putredul” Apus, unde își cumpără locuințe luxoase, depun în bănci bani albi
pentru zile negre și, la o adică, se refugiază chiar ei, atunci când simt că
mâna lungă și necruțătoare a fostului mic kaghebist este gata-gata să-i împingă
la „sinucidere”.
Cum spuneam, de ceva timp și pe meleagurile
noastre bate vântul rusismului de tip
AUR-ist și SOS-ist (oleacă întețit de POT-iști), iar odată cu necușerul independent
Călin Georgescu, s-a pornit strania furtună a ruscismului (fascismul stalinisto-putinist), care, dacă nu era
oprită la timp prin anularea primului tur al prezidențialelor, pesemne că ar fi
spulberat tot ce s-a edificat în cei aproape 20 de ani de NATO și UE.
Nimeni
nu tăgăduiește că, în toată perioada postdecembristă, țara a fost cârmuită de
mulți politruci răufăcători, necalificați și aroganți, așa că electoratul
anului 2024, sătul până peste cap de clanuri, dinastii și coterii sfidătoare, a
fost perfect îndreptățit să-i sancționeze prin masivul vot dat altora
(independenți, formațiuni recent înființate sau dintre cele mai vechi, dar încă
nedistorsionate până în măduva oaselor de guvernările scârbavnice).
Eu
însumi am scris sute de articole despre alde ăștia (de la iliescieni și până la
iohannieni), iar în textul Năucitorul progres
al jefuirii României din 8 octombrie 2017, afirm, printre altele, acest
adevăr dureros pentru truditorii onești ai țării: „După redresarea economică
din perioada ceaușistă, în cei aproape 28 de ani de postdecembrism, numai prin
transnaționale s-a furat de 3,3 ori mai mult decât în 530 de ani, adică 46.000
tone aur, ceea ce reprezintă echivalentul a circa 2000 de miliarde euro”!
Dar una
este ca alegătorii să lupte cu ajutorul votului împotriva impostorilor,
corupților, descurcăreților și ipocrților sus-puși (prin sforării la vedere sau
manevre de culise) și cu totul altceva este ca procesul de votare să fie
influențat de actori statali neprieteni (ex. Rusia), respectiv de
grupuri/organizații insinuant-intimidante (influencerii tictok-iști, neolegionarii
și mercenarii din spatele lui C. Georgescu, foarte posibil și din spatele
formațiunilor suveraniste), astfel încât votul la grămadă al cetățenilor fără
discernământ să ducă la schimbarea calului pe măgar.
Da, căci
– în pofida furtișagurilor și a marilor erori politice – toți românii (îndeosebi
captivii tictok-ului) trebuie să conștientieze că avem un PIB de 11 ori mai
mare ca al Coreei de Nord și că putem călători și munci pe tot continentul (de
la începutul anului viitor vom putea intra în Statele Unite fără viză!) tocmai
datorită faptului că suntem parteneri de nădejde în NATO și UE. În altă ordine
de idei, dacă aceste organisme ar fi oprimatoare și jecmănitoare (România
primește doar pentru Programul Național de Redresare și Reziliență câteva zeci
de miliarde euro!), adică așa cum le prezintă lamentabilii noștri suveraniști
(care, fie vorba între noi, intenționează să ne readucă în catastrofala sferă
de influență rusească), atunci de ce atâtea țări (Turcia, Ucraina, Republica
Moldova, Georgia, Serbia, Albania etc.) depun eforturi considerabile să intre
în cele mai mari, mai selecte și mai sigure „cluburi” occidentale?!...
Despre
C. Georgescu, căruia i-am „dedicat” articolul Suveranismul tictok-ist al lui Călin Georgescu (5 dec. 2024), de
data asta doar atât: Fiindcă este agronom și – zice-se - specialist în
dezvoltarea durabilă, m-am așteptat să spună în campania electorală (și nu
numai) că rampa de lansare a agriculturii noastre muribunde o reprezintă
refacerea și extinderea sistemelor de irigație pe zeci de milioane de hectare,
nicidecum să susțină inepția cu „Omul și pogonul”...
Închei
cu două admirabile spuse, întrucâtva înrudite, care se potrivesc ca o mănușă pe
slăbănoaga mână politică a României de azi: „Înțelepciunea și prostia se țin de
mână pe muchia cuțitului” (Bufonul în Actul III din marea tragedie
shakespeariană regele Lear); „Tirania
este anarhia canaliei de sus, iar anarhia este tirania canaliei de jos”.
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
11-12 dec. 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu