Inima de mamă

Femeia în vechime a fost hulită, batjocorită, umilită și chiar arsă pe rug... De multe ori, femeia era tratată, fie ca un obiect, fie ca un animal... Femeia a trecut, în timpul ei istoric, prin multe suferințe..., poate din acest motiv a devenit și mai puternică. Ea a fost, pe rând, regină, prințesă, eroină, roabă, slugă, dar cel mai important, a fost și este mamă. Nimeni nu se aseamănă mai mult cu Dumnezeu, prin creație și iubire, decât mama. Mama este singura ființă umană care pentru fiul sau fiica ei este în stare să rabde, să plângă, să îndure, să îndrăznească, să se roage și chiar să se umilească, în așa el, încât nu ar face-o pentru ea însăși.

În Noul Testament ne este prezentată o mamă care se roagă pentru  fiica ei, care este grav bolnavă. Este vorba despre Pilda „Vindecării fiicei femeii cananeience”. „Și iată o femeie cananeiancă, din acele ținuturi, ieșind striga, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.”  Cu toate că primește, în prima fază, un răspuns tăios, femeia nu se dă bătută și insistă, rabdă, se umilește, dar în cele din urmă îndrăznește zicând: „Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”  Atunci, Iisus îi răspunde: „O, femeie, mare este credința ta. Fie ție după cum voiești. Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.”

Cu toate că această femeie era de alt neam, de altă religie, ea era, în primul rând, mamă și acest lucru a contat enorm la Iisus. Faptul că s-a umilit și  a îndrăznit, dar și faptul că era mamă l-a înduplecat pe Iisus și a făcut o minune cu ea prin vindecare fiicei ei. Iată ce înseamnă să fii femeie, dar mai ales să fii mamă. Nimeni și nimic nu a ridicat femeia la demnitatea de ființă umană respectată, apreciată și prețuită, așa cum a făcut-o creștinismul. Femeia creștină nu numai că este respectată, ea a primit și unele sarcini și responsabilități în Biserica lui Hristos. Ea a devenit profetesă, precum odinioară era profetesa Ana . Ea a primit rang de apostol precum fosta prostituată Maria, care a spălat picioarele lui Iisus cu mir de mare preț .

Și avem multe, alte exemple în Evanghelia lui Hristos, în care femeia creștină este ridicată la demnitatea de ființă umană superioară, asemănându-se cu divinitatea, prin creație, prin iubire, dar și printr-o credință puternică. Dovada faptului că în bisericile creștine sunt mai multe femei decât bărbați. Nu numai femeii i-a dat demnitatea feminină, ci și copiilor le-a dat cinstea cuvenită de a se apropia de El. Iisus Hristos a spus: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia.”

Mitropolitul Bartolomeu Anania ne-a spus odată povestea unei inimi de mamă: „A fost odată o familie tânără creștină care își ducea zilele printr-o viață creștină autentică, dar într-o zi, duhul răutății a introdus în casa lor ura nurorii față de soacră, în așa fel încât, femeia i-a poruncit soțului ei că trebuie să o omoare pe mama lui și să-i i-a inima și să o îngroape separat de trup. Zis și făcut. Bărbatul și-a omorât mama, i-a scos inima și a mers într-o pădure să o îngroape la umbra unui stejar. Pe drum, bărbatul s-a împiedicat de rădăcina unui copac și a căzut. Atunci, inima de mamă a vorbit: „Copilul meu ai căzut, te-ai rănit..., te doare..., dragul meu...”

Iată cât de mult poate să iubească o inimă de mamă, chiar și dincolo de moarte. Ce nu face o mamă pentru fiul ei sau pentru fiica ei! Este în stare să se umilească și să facă lucruri pe care nu le-ar face, de obicei, și nici pentru ea însăși. Ea iubește necondiționat și se dăruiește pe sine până la moarte. Sunt o mulțime de cazuri de mame care și-au donat un rinichi, un plămân, parte din ficat pentru fiul ei sau pentru fiica ei. Și alte sacrificii pe care le face o mamă: nu are somn, nu mănâncă, nu are odihnă, nu are pace, nu are liniște, se roagă și îndrăznește la Dumnezeu...

Așa este o inimă de mamă. Doamne, ajută!

Ștefan Popa