Istorie, geografie, latină…

                                                        de Gheorghe Pârja

Am fost și am rămas un pasionat de istorie, deși nu sunt istoric. Geografia mi-a rămas harta călătoriilor imaginare, dar și garanția că știu unde mă aflu pe Pământ. Latina mi-a rămas o mare nedreptate, deoarece la Liceul Pedagogic, chiar în anul când am reușit a fost scoasă ca disciplină din programa școlară. Mi-a rămas o rană nevindecată. De aceea, când dr. Teodor Ardelean polenizează discursurile lui cu expresii din limba latină îmi mai liniștesc chiar neliniștea. Și-mi aduc aminte de o întâmplare privilegiată, când poetul Geo Dumitrescu, într-un parc bucureștean, mi-a recitat poemul său “Inscripție pe o piatră de hotar”, din care amintesc prima strofă: „Slav aș fi fost de nu eram latin/ latin aș fi, de n-aș fi fost și dac -/ dar a ieșit așa să fiu român/ și eu cu soarta asta mă împac.”

Vedeți, ce înveți la școală nu se uită niciodată. Și întâmplarea cu latina mi-a fost un îndemn să citesc scriitori și istorici latini, evident în limba română. Am început cu această amintire deoarece dinspre Ministerul Educației vin vești care seamănă cu materia limba latină de la liceul meu sighetean. După ce la conducerea acestui minister s-au perindat peste treizeci de demnitari, acum este la cârmă profesorul universitar Daniel David, fost rector al Universității Babeș-Bolyai. Este și autorul cărții Psihologia poporului român. Și domnul ministru este purtat de grija pentru reformarea școlii, fior care i-a cuprins și pe înaintașii lui. Cu puține excepții, reformele erau de formă, nu de conținut, aparențe și nu esențe.

Cum a fost, spun cei pricepuți, înlocuirea trimestrelor cu cinci module și cinci vacanțe. Reformatorii din ministerul domnului David au trecut la reducerea orelor destinate disciplinelor consacrate. Coloana vertebrală a educării nației. A reacționat cu argumente și Academia Română, prin președintele ei, istoricul Ioan Aurel Pop. Aud strigătul: ce atâta istorie, ce atâta geografie, ce atâta limba română, ce atâta latină… Avem telefoane mobile, deci vivat digitalizarea alfabetizării! Vivat, dar nu în defavoarea materiilor care împlinesc destinul omului. Istoricul observă că de dragul globalizării, numele de România și român s-au șters aproape total din manuale. Nici numele de limba română nu le-a plăcut și a devenit limbă și comunicare.

Și greșeala făcută cu voia a devenit normă. Că la acest minister se practică obiceiul cum vine de sus, așa merge pe fus! Academicianul Pop ne spune că s-au făcut manuale alternative de istorie, unele mai năstrușnice decât altele. Istoria este înțeleasă și este folositoare dacă evenimentele se învață în perindarea lor, din cele mai vechi timpuri și până astăzi. Domnul academician Pop a devenit un istoric revoltat, când aude că școala nu mai trebuie să-i învețe pe elevi teorie, ci numai practică. Școala trebuie să le transmită alumnilor cunoștințe teoretice, pentru ca ei să aibă la maturitate nu doar practică, ci și cultură generală. Practica se învață la fața locului.

Eu îmi aduc aminte de practica pedagogică pe care am făcut-o în ultimii doi ani de liceu – în școli din municipiu, dar și la sate. Așa, când am ajuns învățător în Breb eram stăpân pe condiția mea de la catedră. Această practică este necesară și pentru absolvenții de învățământ superior care optează pentru a fi profesori. Nu se mai face asemenea ucenicie. O ministră a educației, când i s-a spus că este lipsă de dascăli în învățământul preuniversitar, a sugerat să aducă la clasă absolvenți de orice facultate.

Academia Română a atras de multe ori atenția asupra erorilor din învățământ. A fost auzită, dar nu ascultată. Și acum academicul for susține ca istoria să se predea la toate clasele, două ore pe săptămână. Din păcate, acum, prin noile directive ministeriale, are loc o nouă ofensivă împotriva științelor clasice, printre care și istoria. Cei ce vin cu asemenea restricții nu își dau seama de consecințe. Eu tot strig, cine aude? Mările din nou sunt ude. După noile dispoziții, limba latină nu mai are dreptul de a intra în școli cu demnitatea ei istorică. Îmi aduc aminte câtă râvnă au depus academicienii Ioan- Aurel Pop și Solomon Marcus pentru a salva latina în școli. După noile dispoziții, puse în dezbatere, latina a primit pașaport pentru uitare. Scoaterea limbii latine din liceu este un atentat la cultura umanistă, fondatoarea Europei.

Nu se mai vrea a se recunoaște că am rămas singurul popor neolatin în această geografie, care mai aduce aminte, prin limbă, de vechea Romă. Apoi, spun cunoscătorii, gramatica limbii latine este ca geometria pentru matematică. Te învață logica limbilor. Se vrea să avem cetățenie europeană. Dar se uită că popoarele nu sunt produsul unor decizii luate de guverne și parlamente, ci s-au născut organic prin vreme, spune istoricul. Noile planuri sunt puse în dezbatere publică pentru ca în sălile de clasă să ajungă o nouă paradigmă curriculară. Se așteaptă vremuri mai bune, mai reale pentru școala românească. Aud în jurul meu noțiuni de istorie, geografie și expresii în latină care își caută elevii. Alea iacta est, cum a spus Cezar.