Semnal editorial - Ioana Ilieși

 

IOANA ILIEȘI

STILOUL FERMECAT. POVEȘTI, GHICITORI, POEZII PENTRU PICI, PĂRINȚI, BUNICI

Azi, dragii mei prieteni, m-am oprit în copilărie. Am făcut o trecere în revistă a premiilor revistei ,,Din vatra satului", la Secțiunea ,,Literatură pentru copii" și chiar mi-am dorit să mă (re)întâlnesc cu ,,Stiloul fermecat", volum care conform juriului din cadrul acestui proiect i-a fost acordat Premiul I. Așa cum am anunțat, fiind prima ediție a acestui proiect, am luat în considerare aparițiile editoriale (carte sau revistă), apărute până la începutul anului 2024, sfârșitul anului 2023, urmând ca pentru aparițiile apărute în anul 2024, să facem ediția a II-a. Deci, Ioana Ilieși, în calitate de autor, volumul ,,Stiloul fermecat. Povești, ghicitori, poezii pentru pici, părinți, bunici" și Premiul I - ,,IN MEMORIAM - ÎNV. VOICHIȚA ȘI PANTELIMON CIOFU", în cadrul proiectului ,,Premiile revistei ,,Din vatra satului", președinte juriu Vasile Bele, membru fondator al acesteia.

Volumul premiat a apărut la Editura Solon, Bistrița, 2022, ISBN 978-606-9069-64-6, 166 p., cu o ,,Prefață. Pledoarie pentru copilărie", semnată de către Mărioara Albu. Având trei secțiuni - ,,Povești", ,,Ghicitori" și ,,Poezii", acest volum mai are și o ,,Postfață", ce poartă semnătura Lianei Șut - psiholog-psihoteraeut, din care citez: ,,Copilul are nevoie de povești pentru a învăța simbolic și securizant cum să-și rezolve propriile probleme. Povestea devine în felul acesta terapeutică - un instrument prețios care va scoate la iveală emoții și sentimente ce riscă să rămână ascunse în inconștient: angoase, frici, dorințe, obsesii, culpabilități, invidii, întrebări la care nu le-am găsit dar nici căutat răspunsuri. Recomand din perspectiva psihoterapeutică terapia cu ajutorul poveștilor Ioanei, deoarece oferă stimuli educaționali și psihologici care pot fi utilizați, atunci când este necesar, în scopuri de prevenție și de reabilitare. Aceste povesti conțin resurse minunate pentru a încuraja imaginația și fantezia: expresia problemelor umane și de reflecție asupra gândurilor și emoțiilor, dezvoltarea valorilor morale, achiziție de competențe de comunicare și interacțiune, dobândirea de competențe emoționale fundamentale, cum ar fi recunoașterea și gestionarea stărilor interioare în raport cu contextul și evenimentele specifice", (p. 162-163).

La secțiunea ,,Povești", ne (re)întâlnim cu ,,Adevărul și Minciuna", copii născuți gemeni, și botezați așa, după îndelungi frământări sufletești - fii de împărat și împărăteasă. Când toți cei din împărăție serbau botezul celor doi copii gemeni, la ușa palatului apare Răutatea, cerând, pe motiv că ar fi obosită, un loc de odihnă, dar nu este primită. Răutatea, se retrage astfel blestemând: ,,Veți plăti pentru lipsa voastră de ospitalitate. Să aveți parte de ceartă, invidie, deznădejdea să vă cuprindă și să vă dezbine!", (p. 13). Și uite că vremea trecea, copiii de împărat creșteau precum în știute-le povești, (zic eu!), dar cum creșteau, fetiței ,,i se cuibărea invidia în suflet și-i întuneca mintea", în timp ce fratele ei, Adevărul, ,,blând și împăciuitor, o înconjura cu dragostea sa sinceră, de frate adevărat", (p. 14). Într-o zi, între cei doi frați gemeni, apare o ceartă închipuită, iar Minciuna, dând ,,câte un bănuț de aur" fiecărui slujitor și să nu spună adevărul. Așa a fost. Mâhnit a fost Adevărul când a auzit toate răutățile care i le imputa Minciuna împreună cu slujitorii plătiți. Toate acestea, l-au făcut pe împărat să ia următoarea hotărâre - ,,să-i separe pe cei doi frați timp de trei luni. Fiecare dintre ei să o ia în direcție opusă față de celălalt, să călătorească prin lume, să își caute prieteni și, după trei luni, să se întoarcă la palat însoțiți de cei ce li se aseamănă". După trei luni, Minciuna, fiica împăratului s-a prezentat cu: ,,Mânia, Lenea, Încăpățânarea, Prostia, Cearta, Zgârcenia, Risipa, Lăcomia și Descurajarea". Ghiciți, fiul împăratului, Adevărul, cu cine s-a prezentat după trecerea timpului? Ați ghicit doar dacă vă gândiți la: ,,Respect, Cumpătare, Înțelepciune, Recunoștință, Răbdare, Blândețe, Curaj, Hărnicie, Iertare și Bunătate". În cinstea sosirii lor acasă se organizează un bal, ,,ca-n toate poveștile", nu-i așa?

Cu siguranță fiecare a reacționat în felul său, pentru că altfel nu se putea. ,,Lăcomia se aruncă pe bucate... Încăpățânarea refuza să mănânce... Prostia spunea glume nepotrivite... Lenea aștepta să-i umple slujitori gura cu bunătăți... Cearta striga la servitori că nu-s destui de harnici... Zgârcenia gusta cu teamă ca nu cumva să fie nevoită să plătească bucatele împărătești... Descurajarea răspândea zvonul că petrecerea va sfârși prost".

De cealaltă parte, la masă cu Adevărul, s-a așezat: ,,Înțelepciunea, plină de înțelegere... Cumpătarea gusta câte puțin din bucate... Răbdarea aștepta să intervină în discuțiile mesenilor... Blândețea și Bunătatea apreciau eforturile servitorilor... Iertarea nu se supără, când din greșeală, cineva-i vărsă vin pe hainele-i scumpe... Respectul zâmbea cu bunăvoință tuturor, iar Recunoștința îi mulțumea gazdei pentru bucatele alese". La finalul balului, împăratul îi primi ,,pentru totdeauna la palat", pe prietenii Adevărului, iar pe cei ai Minciunii îi alungă: ,,să stea departe de a noastră împărăție". Minciuna, și-a trimis prietenele afară din palat, ,, și-și ceru iertare tatălui și fratelui său, făcând astfel primul pas spre împăcare, spre schimbare", (p. 20).

Poveștile continuă cu ,,Banca cea mai potrivită', avându-i ca personaje pe Vlăduț, Daniel și doamna Învățătoare. ,,Bătrânul nechibzuit", ,, Ciudățeniile Iernii", ,, Creionașul tocit", ,, Mânuța fermecată", ,,Musafirul nepoftit", sau ,, Negruț și Roua", ,,O îmbrățișare", ,, Peripeții de Crăciun", ,,Scrisoarea buclucașă" sunt tot atâtea povești sensibil de frumoase, cu sfaturi și învățăminte. Mă opresc la ,,Stiloul fermecat", unde participăm la ziua de naștere a lui Petrișor, un băiat care ,,primea arareori daruri, căci familia lui se lupta din răsputeri cu greutățile vieții", care primește de la Robert un ,, stilou fermecat", unul valoros care ,,poate face minuni". Ajungând mai târziu dintr-o pauză, își găsește colegii admirându-i stiloul, împreună cu Robert, cel care îl dăruise. Fără să își de-a seama Robert, că îl vede și îl aude Petrișor, le spune colegilor despre acest stilou, că ar fi fost a lui dar nu l-a îndrăgit și de asta l-ar fi dăruit, adăugând în glumă, că ar fi fermecat. Colegii au râs de Petrișor, iar acesta supărat, știindu-se ,,păcălit", luă cea mai importantă hotărâre - să fie la fel de silitor la învățătură și să scrie frumos și fără greșeli. Așa a și făcut! A fost cea mai înțeleaptă hotărâre. Din povestea ,,Timpul, sfetnic bun", având că personaje Timpul, Radu sau Răducu - așa cum alintau părinții - un copil răsfățat și foarte iubit de aceștia. Răducu, n-ar prea vrea să asculte de cei mai mari, și aștepta momentul în care va fi și el mare, tocmai pentru a face tot ceea ce își dorește. Răsfățat cum era, nu prea existau pedepse în viața lui. Într-o zi a aruncat un cățel într-un pârâul. Norocul cățelului că au sărit stăpânii să îl salveze. Altădată, Răducu, crezându-se mai voinic, s-a jucat cu chibriturile, încercând să le aprindă, așa cum a văzut el că fac adulții. Unde și-a ales locul de joacă? În spatele unui fânar. În joaca lui cu acestea, nu a observat că fânarul a luat foc. Fugise de la locul faptei, lăsând bunicii și părinții în supărare, mințind că a fost și s-a jucat la râu. Și de parcă nu era îndeajuns, a mai rostit el ceva cum că a văzut prin zonă niște oameni care lucrau via din vecinătate. Desigur, era o minciună! Peste ani și ani, se întâlnește iar cu Timpul. Au o discuție împreună, lucru care nu îl face pe Răducu să se corecteze. Așa se face că Răducu se împrietenește cu niște băieți ,,care l-au implicat în tâlhării", ,,a ajuns să se certe cu părinții", ,,a abandonat școala", ,,fugise de acasă", încercând să își găsească un rost în viață, dar nici munca nu îi era pe plac. Atunci a luat hotărârea de a se întoarce acasă la părinți și bunici, pe care i-a găsit îmbătrâniți, osteniți, supărați de câte le făcuse nepotul cel alintat și răsfățat, Răducu. Așa a înțeles Răducu despre suferințele cauzate părinților și bunicilor și toate acestea pentru că nu a ascultat sfaturile Timpului. Stând de vorbă cu acesta, își revăzu copilăria și adolescența distrusă, în timp ce colegii săi, cu toții erau realizați, împliniți, fericiți. A luat hotărârea, de a se duce iar la școală și să folosească, cel puțin de acum înainte, cu ,, înțelepciune timpul care i-a mai rămas".

Urmează ,,Tristețea omului de zăpadă", dar pe această poveste am să v-o las Dumneavoastră să o lecturați.

La secțiunea ,,Ghicitori", ne întâlnim cu poezioare din care aflăm că personajele principale sunt ,,Albă că zăpada", cocoșul din ,, Punguța cu doi bani", ,,Motanul încălțat" sau lupul din ,,Capra cu trei iezi", ,,Cenușăreasa", dar și alte personaje din poveștile copilăriei noastre. Deci, rogu-vă, îndrăzniți a le citi, în calitate de părinți sau bunici, copiilor sau nepoților dumneavoastră despre toate acestea. Te felicit, Ioana Ilieși! Îți meriți premiul cu certitudine!

Secțiunea ,,Poezii", cuprinde tema anotimpurilor, aici găsim poezii despre ,,Primăvara", ,,Vara", ,,Toamna", ,,Iarna" în fapt, o (re)întâlnire cu cele patru fiice de împărat, din povestea ,, Ciudățeniile Iernii". Ba chiar și cu ,,Pinocchio" ne revedem în volum. Petrică ne explică numerele pare, iar Petruța pe cele impare, toate acestea în poezia ,,Numere pare și impare". Facem și un exercițiu - împreună învățăm ,,Să numărăm!", crescător, până la 10. Finalul, este unul de actualitate. Dacă vă aduceți aminte (nu voi copii!), voi părinți și bunici, pe vremea tinereții noastre, exista o emisiune tv: ,,Așa, da! Așa, nu!", unde erau prezentate fel de fel de fapte - bune și rele, specifice fiecărei rubrici. Așa îmi lasă impresia că este și poezia din finalul acestui minunat volum. Poezia se numește: ,,Nu-i bullying-ul o modă!", pe care o aflați la paginile 155-157.

Te felicit, Ioana Ilieși, pentru întreaga activitate literară! Te felicit, pentru acest volum de excepție dăruit nouă,,copiilor din noi", părinților și, vorba prof. univ. dr. Victor Cobzac, buneilor - așa li se zice în Basarabia, bunicilor.

Respect și prețuire adâncă! Așteptăm alte noutăți editoriale care cu siguranță stârnesc interesul cititorilor, pentru că așa ne-ai obișnuit!

VASILE BELE / UZPR