Cu noaptea-n cap, strada s-a oprit în fața casei mele.
Soarele încă dormea. Nici gând să se cațere-n moțul
salcâmilor din coastă.
Dimineața începe să se frece la ochi.
Vântulețul cel mic plânge după tăticul plecat la
muncă-n străinătățuri. Vânturarița-și clătește-n râu bulendrele. Începe o nouă
zi. Își dă cu iasomie sub brațe și sub țâțe, după care-și alăptează copii.
Pe cele două benzi de pe spinarea străzii câteva
mașini zgândăre liniștea.
La gleznă de vioară un greieraș rotofei, după-o
frunză de lăptucă, înjgheabă o melodie.
Cocoșul privește-afară pe-un rost, apoi se uită la
ceas. Mai am o țâră-și spune-n gușa fudulă!
Niște vorbe urâte ținute-n lanț, vor să fie libere.
O cățea de vorbă spurcată face eforturi disperate să
fie slobodă, să polueze mediul citadin.
O manea târzie încă mai zburdă leneșă la ușa unui
club modernist într-un ecou trist, sugrumat.
La stâne oile se pregătesc de muls, de păscut și de
lupi, iar mieii visează grătare-ncinse.
Râul, neobositul râu, clătește câțiva pești, face
freza pomilor și cerului, spală frunți de bolovani și se scurge alene către
marea cea mare.
Un mănunchi de frunze ale cireșului, străjerul
superbei livezi, își pun mâinile pâlnie la ochi și privesc pe fereastră spre
mine.
Doarme ca un prunc zice o frunză suratelor!
Dimineața încă mai stă pe ciuci.
Somnul zace-n lenevia lui, dar deodată se-aude-un
Cucuriguuu!
Noaptea se duce-atunci la culcare-n cearcănele
dimineții.
Soarele se freacă la ochi, se cațără-n salcâmi și
pleacă iar să-și caute sora, Luna, care, urmând blestemul Domnului, fuge de el.
Dimineața mă mușcă de călcâie.
Bună dimineața, lume bună și frumoasă!
Puiu
Răducan
01072025-B.
Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu