A venit vremea și după o lălăială de râsul lumii, am votat… n-am mai fi votat!
Am votat „noutăți vechi” și foarte vechi. Am votat
să se-aleagă praful. I-am votat tot pe călăii care ne-au distrus, pe cei care
au îndatorat țara, pe cei care ne-au făcut de râsul lumii, pe cei care i-am
îmbogățit, i-am îmbuibat cu de toate.
Știu, iar mă vor înjura cei vreo doi care au rămas
(din cei mulți), uni chiar prieteni, intelectuali, oameni cu carte, cu
caracter.
Sunt mândru că n-am votat 100% pe cei din „Coaliția
rușinii”.
I-am votat doar 50%.
Nu știu acum câți m-ar mai face georgist, simionist,
putinist ori că chem rușii să vină peste noi.
Nu știu câte dovezi mai trebuiesc că ceea ce s-a
ales, NU trebuia ales.
Orgoliul este orgoliu, mândria-i mândrie, dar ceea
ce se-ntâmplă cu noi este de domeniul durerii.
America, iluzoria Americă, ne-a-ntors din nou
spatele și o va face tot mai des. Noi, pentru iluzoria Americă nu ne-avem bine
cu niciun vecin.
Drăgălașii aleși asmut pe noi taxe, biruri, măriri
de prețuri cică să mai recupereze din greșelile făcute… tot de ei și-ai lor.
Se vaită (și ei) că avem un aparat bugetar enorm de
am speriat lumea și tot ei, pentru că pot, iau măsuri pentru „reducerea”
acestui aparat prin creșterea numărului de trântori de la 3 vicepreședinți, la
cinci.
Norocul lor este că baliga de popor șade-n soare și
se vaită, ba se bucură că primește ajutoare sociale contra voturi.
Dușmănind de moarte pe cei care au învățat carte și
au muncit, puterea, tot pe acești oropsiți îi pedepsește și dacă cumva unul
trece cu pensia de 4000 de lei îl va impozita (de parcă nu l-ar fi impozitat de
atâtea ori), iar de ai lor, de speciali, de râsul omenirii, nu se atinge
nimeni.
Nu pomenesc dihăniile de așa ceva.
Nimeni dintre „caTindații” ultimilor trei alegeri
n-a pomenit de așa ceva.
Ai dracului nemernici, odioși, tâlhari! Să le tai o
mână, să le tai un picior, să le scoți ochii, NU pomenesc că ar lua vreo măsură
cu aceste hoții „speciale”.
Încă mai sunt „bucurași” cei care (dintr-o mândrie
inexplicabilă) îi laudă pe cei aleși, pe cei noi (de vechi ce sunt), pe cei
care ne duc la pieire.
Ura (Trăiască ura!) cocoțată pe „Cele mai înalte
culmi de civilizație și progres”, dar și „capra vecinului”, dusă și ea, la fel,
pe „Cele mai înalte culmi de civilizație și progres”, este dominanta noastră în
orbirea ce ne-a cuprins de a ne bucura de răul altuia, când acest rău este de
fapt al nostru, al țării.
Ce am ales?
Am ales să ni se coboare Drapelul Național în bernă
de Ziua Națională a României.
Am ales niște liberali (noii… cei vechi) care n-au
nimic în comun cu liberalismul (i-am avut la conducere și vedem unde ne-au
dus),
Am ales să avem parade homo și lesby, să dăm copii
spre creștere și educare acestora.
Am reales o social-democrație (cea veche și nouă),
care n-are nimic comun cu social-democrația normală.
Mai presus de toate am ales (noi votanții) să ne
dușmănim între noi spre marea bucurie a jefuitorilor de neam și țară.
Bucuria că nebunul meu este mai nebun decât nebunul
tău este-n floare.
O floare absurdă, urât mirositoare care ne amețește,
ne ucide.
Trăiască capra vecinului (tot globul se prăpădește
de râs), iar noi, orbii, nu vedem!
Pentru că știm să urâm bine!
Puiu
RĂDUCAN
24062025-B.
Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu