Nu că aș simți nevoia sa-mi probez imparțialitatea, n-am de dovedit nimănui nimic, dar, legat de incompatibilitatea dintre calitatea de parlamentar și ministru, am spus mereu și că magistratura nu e o meserie, e o vocație, dar, noa, pentru că se manifestă în cadru social, este, totuși, o meserie și este incompatibila cu orice alta... ocupațiune socială!
Am avut mereu și am o apreciere specială pentru colegii judecători și procurori care au dovedit și dovedesc aptitudini de teoretizare a Dreptului. Eu, însumi, am avut tot felul de tendințe de a scrie articole, cărți, de a urma tot felul de cursuri, masterate, doctorate...
Am avut și am mereu, însă, întrebarea cum poate un practician al Dreptului să se ocupe și de partea de teoretizare, chiar de alte domenii, cât timp întregul corp al magistraturii se plânge continuu de încărcătura sufocanta de dosare...
Teoria implică un grad mai mare sau mai mic de generalizare, speța pe care o are de judecat practicianul ,,de scaun" este ÎNTOTDEAUNA particulară!
În rest, să ne fie clar: judecătorul ,,de scaun" nu este un teoretician al Dreptului, el este un practician al Dreptului, el nu se ocupa cu teoriile juridice, nu e treaba lui asta, el are Legea și datoria de a o aplica!
Iar Legea nu poate fi interpretata, ,,teoretizata" decât într-un singur fel! E treaba legiuitorilor sa se oprească asupra...teoriei celei mai potrivite pentru momentul social în care legiferează și să îmbrace acea teorie, acea chintesența de teorii în Lege.
Nota bene: asta e cam ca și cu postatul pe fesbuc al...danilețurilor din justiție: nu e că ce scrie, dar cum dracul de are timp, că mereu se plâng de încarcătura insuportabilă de dosare...
Emil COSTIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu