Zi de zi vedem la televiziuni discuții sterile despre cum ar trebui să meargă lucrurile și de ce nu merg. Au apărut „investigatori” de salarii nesimțite, experți în pensii speciale și tot felul de alți căutători frenetici de rețete universale. Dacă te mai apuci să-l asculți pe Bolovan, îți vine să urli precum câinii la lună. De aceea probabil, atunci când suntem întrebați de ce nu merg lucrurile așa cum ar trebui, răspunsul natural care vine este simplu: pentru că sunt proști!
Chiar dacă nu e nevoie să argumentez afirmația
anterioară, o voi face cu un exemplu cât se poate de descriptiv. Aduși la
putere de un stat străin(Franța), printr-o operațiune de intelligence – în care
Securitatea noastră a dovedit că este penetrată nu doar în toate găurile, ci
și-a mai făcut și unele suplimentare ca să mai aibă loc „ăi de poftesc la
niscaiva perversiuni secrete” – guvernanții au dovedit atâta prostie încât au
trecut în programul de guvernare prima șpagă pe care o dau Franței: 2 miliarde
de EUR pentru niște rachete care mai au puțin și reușesc să atingă raza de acțiune
pe care ai avea-o cu praștia. Te întrebi sincer, cum oare pot fi atât de proști
încât, într-o situație financiară precară, să ia pielea de pe proști pentru a
plăti tributul către Franța? Și asta pe față, fără să încerce să mascheze
cumva!
Mă rog, a încerca să descrii prostia ăstora poate
conduce la o scriere fără final întrucât prostia, din păcate, e infinită. Mă
limitez la a spune că, doar privindu-le fețele putem să înțelegem exact ce-i cu
ăștia care-au fost puși jupâni peste noi. Și, ca să completez, cred că Cesare
Lombroso ar avea multe de spus doar studiindu-le fizionomia. Probabil dacă ai
pune poza ăstora peste mormântul lui Lombroso, ai simți cum se cutremură
pământul de la întoarcerea nervoasă de pe-o parte pe alta a decedatului.
Dar să trecem la lucruri serioase pentru a înțelege
cu adevărat fenomenul. Citeam că în perioada următoare sunt prevăzute să apară
peste 100 de modele AI chinezești care să dea replica modelelor americane. După
șocul produs de DeepSeek, e de așteptat să vedem numeroase alte șocuri. Dar
ceea ce mă întrebam este cum de au reușit chinezii, cei care prin Revoluția
Culturală și-au pus tot învățământul la pământ? Ce-au făcut ei special și ce
anume nu facem noi? În răspunsul la această întrebare stă inclusiv soluția
pentru România.
Veți rămâne surprinși când veți înțelege cât de
simplu stau lucrurile. Deci ce-au făcut chinezii? Simplu: ceea ce era de făcut.
Adică, atunci când e vorba de școală faci școală, când e vorba de muncă faci
muncă, când e vorba de distracție faci distracție s.a.m.d. Cu toate că pare
penibil de simplu, asta e rețeta succesului, inclusiv pe plan personal
personal!(rețineți bine ceea ce v-am spus!)
Ce se întâmplă la noi? Să luăm școala. La școală se
face școală? Aiurea, nu se face nimic, iar totul e programat pentru a nu se
face nimic. Fiecare modul vine la pachet cu patru săptămâni de frecat menta:
„prima săptămână”, „săptămâna altfel”, „săptămâna verde”, „ultima săptămână”.
Așadar, fiecare modul vine cu o lună în care nu se face nimic. Ce mai rămâne? O
școală care nu mai e școală, în care profesorii nu predau, ci dictează, în care
copiii sunt fericiți că sunt lăsați să-și facă de cap. Adică un mediu de-a
dreptul toxic, care se cere îndreptat prin multe meditații. Iată o situație
absolut aberantă în care cel mai propice ar fi desființarea totală a
învățământului. Cel puțin am avea analfabeți puri, nu miile de tone de
analfabeți funcționali, adică analfabeți „cu carte”, care se dovedesc a fi
irecxuperabili. Doar vedeți ce retardat au votat în fruntea țării!
Și-acum vor veni „deștepții” care îmi vor reproșa că
„e simplu de spus, dar greu de făcut” sau mă vor întreba abrupt: „Păi cum faci
asta tu, deșteptule?”. Chestiunea e simplă și universal valabilă: prin
introducerea unor criterii măsurabile de performanță. De două ori pe an se
susțin TEZE NAȚIONALE scrise, date în condiții de concurs, fiecare elev
distribuit aleator în altă școală decât cea în care învață, cu supraveghetori
care nu sunt de specialitate și corectarea aleatoare a lucrărilor(scanate și corectate
de profesori alocați aleator, din întreaga țară). În acest fel se știe la ce
nivel era elevul anterior și la ce nivel a ajuns. Iar profesorii salarizați(și,
dacă performanțele nu o confirmă, eliminați) în funcție de rezultate. E
suficient de măsurabil? Cu siguranță! Și nu mai ai nevoie de inspectorate și
alte bălării care se finalizează cu departamente inutile în stalinistul
Minister al Educației.
Să trecem mai departe. Sistemul de sănătate. E un
haos absolut, se cheltuiesc bani aiurea. De fapt nu se cheltuiesc, ci se aruncă
pe geam. Probabil cele mai aglomerate secții sunt cele de urgență și e normal.
De ce? Pentru că bolnavii nu se mai tratează și ajung în stadii grave acolo.
Unde li se face o perfuzie inutilă, sunt stabilizați și trimiși acasă. De ajuns
ajung la spital în stadiu deosebit de avansat, unde mor. E rezumatul unui
sistem criminal. Și, dacă mai adăugăm că în același sistem avem medici care au
timp să facă naveta stat-privat, înțelegem de ce sistemul e prăbușit. N-am
povestit încă nimic despre căpușarea efectuată de firmele din domeniul
farmaceutic care e, probabil, cel mai mare sugaci al sistemului.
Să continuăm. Aveți idee câte operații sunt
decontate pentru pacienții aflați în stadiu terminal? Oamenilor acelora, în loc
să li se asigure tratament paliativ li se fac operații inutile sau li de
adminsitrează tratamente scumpe până în ulttima clipă, risipindu-se aiureas
banii din sistem. Aveți idee câte boli pot fi evitate prin prevenție sau prin
detectarea timpurie? Deci ce trebuie făcut? Creșterea rolului medicilor de
medicină generală care să pună în practică programele de prevenție și detectare
timpurie, stratificarea eficientă a posturilor în spitale astfel încât la
medicii specialiști performanți să ajungă cazurile cu adevărat grave. Introducerea
AI-ului pentru completarea informațiilor specializate(consultarea de primă
linie între medic și medic specialist), urmată de telemedicină pentru soluțiile
care nu-și găsesc rezolvarea aici. Chat-uri/messengere/grupuri de discuții
între medicii specialiști. Și, nu în ultimul rând, norme clare de lucru care să
nu mai facă posibilă „fentarea” programului de la stat pentru tangoul
stat-privat.
Economia vi se pare o nucă tare? Aiurea. Aici totul
poate fi pornit peste noapte. Programe de antreprenoriat(începute încă din
școală), incubatoare de afaceri(în mare parte private) care sunt bonusate în
momentul „înțărcării” firmelor din incubator și premiate la îndeplinirea
anumitor target-uri specificate după X ani de la „înțărcare”. Adică, din nou,
chestiuni cât se poate de măsurabile, care ar permite într-un timp scurt o
explozie antreprenorială. Apoi misiuni comerciale pe lângă ambasade care chiar
să mănânce business pe pâine și să aibă cu criterii clare, măsurabile,
orientate spre export. Identificare de oportunități, transmitere în țară unde
Camera de Comerț să se ocupe de publicitate și identificare de societăți,
semnare de contracte s.a.m.d. Posturilor respective le verifici trimestrial
performanța și dacă nu merge schimbi sau închizi de tot misiunea comercială în
condițiile în care chiar nu e de făcut business acolo. O politică diplomatică
făcută așa cum trebuie ar arunca România înainte fără probleme.
În acest fel creezi oportunități atât pentru românii
care muncesc pentru alții în afara țării, dar și pentru angajații de la stat
care umplu de pomană birourile. Și, pentru că am ajuns la acest aspect, poate
că ar fi interesant de înțeles ce anume e statul ce înseamnă „salarii și
pensii” s.a.m.d. Trebuie terminat odată cu optica „statului tătuc”. Asta ne
vine din comunism și este principala distorsiune care conduce la corupția
endemică a României. Statul trebuie văzut ca un ofertant de servicii care, spre
deosebire de privat, nu caută profitul, ci redistribuie echitabil sumele
colectate. Așadar, statul nu se poate întinde mai mult decât îi este plapuma,
iar plapuma sa este fix cât colectează. Aici trebuie stabilit un criteriu
esențial, anume „cât poate să colecteze statul?”. După cum observați, statul
român patronează o fraudă enormă cu TVA-ul, o taxă care lesne poate fi
colectată 100% prin mijloace moderne(gen contul de TVA al lui Dragnea). Ce
trebuie făcut pentru a „forța” statul? Simplu: stabilirea unor criterii maxime
de taxare. Să vă explic.
Statul trebuie plafonat în ceea ce privește taxarea
propriilor cetățeni și asta prion stabilirea unei cote maximale totale de
colectare. Să vă explic. Să zicem că legiferăm o cotă maximă de taxare de 50%.
Ce înseamnă asta? Că statul trebuie să-și înghesuite toate taxele pe care mi le
percepe în acești 50%. Avem TVA de 19%? OK. Acum știm că statul mai ia încă 10%
ca impozit pe salariu, ceea ce înseamnă că i-ar rămâne o marjă de 21%. Dar ce
face statul? Mă mai obligă să dau contribuția la sănătate de 25% și contribuția
la asigurările sociale de 10%. Adică mă impozitează cu 56%. Și n-am pus
accizele la carburanți&energie, impozitele pe proprietăți s.a.m.d. În mod
normal statul trebuie oprit cumva, iar mecanismul pe care l-am descris e cât se
poate de fiabil din două motive: pe de o parte statul n-ar mai fi capabil să-și
jefuiască cetățenii și, pe partea cealaltă, când s-ar epuiza posibilitatea de a
jăpcui într-o parte s-ar vedea obligat să introducă disciplina acolo unde se
fură masiv, adică în zona multinaționalelor și a așa-zișilor „investitori
străini”.
De asemenea, statul fiind un redistribuitor ar
trebui să nu mai aibă capacitatea de a se împrumuta. De exemplu, acum ne
împrumutăm să cumpărăm arme sau alte aberații la ordin primit în plic. Dacă îi
iei statului această posibilitate – eventual îi lași opțiunea doar prin
referendum, în urma căruia se va stabili și taxa obligatorie pe persoană cu
care va veni creditul la pachet – atunci veți vedea cum brusc va scădea interesul
furtului din zona de stat pentru că nu vor mai fi bani.
Pun punct aici ca să nu mă mai întind. Ceea ce vreau
să subliniez este că, în esență, treburile sunt deosebit de simple. Doar
corupția endemică și prostia sunt cele care le „complică”.
Autor:
Dan Diaconu
Sursa:
https://trenduri.blogspot.com/2025/06/de-ce-nu-merge-totul-asa-cum-ar-trebui.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu