Așadar, Călin Georgescu a fost citat vineri la Parchetul General pentru a fi audiat în legătură cu o acuzație formulată pe 27 mai anul acesta și anume că domnia sa ar fi citat la un post de televiziune, e vorba de Realitatea TV, pe Corneliu Zelea Codreanu.
La vremea respectivă am spus că este o rară
imbecilitate a sistemului, un grav abuz, deoarece a cita, așa scrie, până și
Nicușor Dan, căcăindu’ nostru numărul unu, poate să vă expună, ca olimpic la
matematică, bănuiesc că se pricepe cât de cât și la logică.
A cita în public, în scris sau verbal, înseamnă
următorul lucru: zici așa cum spunea Corneliu Zelea Codreanu și apoi formulezi.
În niciun moment din emisiunea respectivă Călin Georgescu nu a făcut acest
lucru. Au venit procurorii, ăștia acum sunt istorici, și au descoperit că, deși
nu a vorbit de Corneliu Zelea Codreanu, era un citat din Corneliu Zelea
Codreanu.
Păi, proștilor, iertați-mă! Păi cum să spun? Chiar
la Corneliu Zelea Codreanu eu mă pricep. Eu nu am identificat. Cine dracu
identifica un citat? Nu știu. Nici nu cred că era citat. Nu știu. Corneliu
Zelea Codreanu, ca toți naționaliștii și ca și Iorga, de exemplu, poate fi
unele lucruri care le spui astăzi – pământul nostru strămoșesc sau țara
noastră, nu știu, uite, chiar ca soarele pe cer – e o metaforă. Sigur că cine
se pricepe știe că au folosit-o legionarii.
Dar ca să extinzi urmărirea penală pentru așa ceva,
într-o țară unde se fură pe rupte, unde tot ce s-a întâmplat în ultima vreme
este făcut ca justiția să apere pe corupți, s-a jefuit o țară într-o țară în
care programul de guvernare se modifică peste noapte fără știrea partidelor
care fac parte în guvern pentru ca Ilie Bolojan și Nicușor Dan să oblige
România să cumpere la prețuri enorme rachete Mistral de la francezi drept cadou
de răsplată pentru că i-au pus să conducă România – să chemi un cetățean pentru
așa ceva … mie mi se pare așa ceva, un grav abuz, dar repet, este și o mare
imbecilitate.
Uitați-vă la imaginea publică. Avem un președinte care
nu am înțeles de ce râde ca prostul. Nu am înțeles de ce când apare undeva el
râde. Nu este râsul lui Petre Roman din anii 90, râsul președintelui american,
a lui Trump.
E o chestie falsă, e clar că el nu se simte bine și
atunci începe să râde. E căcăind. Orice discurs a lui, orice intervenție
publică a Nicușor Dan este o chestiune, pentru mine cel puțin, chestiune de
efort fizic. Simt nevoia să mă duc și să, nu știu, să îi smulg cuvintele.
Nimic nu-i mai greu decât să stai de vorbă cu un om
care nu vorbește bine românește, care își alege cuvintele, ei le căcăind, el le
naște. Și atunci efortul de a-l urmări, chiar și când se declară adept absolut
al războiului din Ucraina, el fiind mai, cum să zic, împreună cu Maia Sandu,
fiind consilierii sau ce vreți, cameristele lui Zelenski.
În timpul acesta, în timp ce Ilie Bolojan vine și
taie bugete, pensii și cutare, în timpul acesta, în timpul tuturor gafelor
posibile făcute, vin proștii ăștia, neghiobii ăștia sau ticăloșii ăștia și îl
hăituiesc pe Călin Georgescu … bă, mai mare glorie, mai mare aureolizare a unui
personaj nu există.
Cum poți să fii atât de prost? Nu-l cheamă nici
pentru corupție, nici de faptul că a trecut strada pe roșu, nici de faptul că,
cum să zic, tot tărăboiul în legătură, când normal era după alegeri, că tot
l-au ales pe omul lui Macron, să-l lase în pace. Dar tu să extinzi cercetarea,
să continui persecutarea celui care e deja un idol și a cărui imagine de idol
crește, mie mi se pare un mare imbecil.
Autor:
Ion Cristoiu
Sursa:
Redactia
9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu