Doamna mea
Doamna mea e margine de zare
zarea ei m-a nemurit de mult
am simțit în lacrimă cum moare
Doamna mea e pulbere de stele
cerul meu e mort că e departe
jur că dintre toate cele multe iele
ea e singura cu locul ei aparte
Doamna mea e adiere briză
Doamne cât a răcorit de mult
viața mea-i trezită dintr-o criză
pot o liniște în liniște s-ascult
Doamna mea e pajiște frumoasă
umbră pe cărare și pustiu
acum vreau să mă întorc acasă
piatra unghiulară ca să fiu
Doamna mea se-ascunde în surâs
jur că introspecția îi place
i-am cântat poemele-n apus
de atunci castele nu-și mai face
Doamna mea m-a mai vegheat la pat
am căzut cu sufletul departe
nu mai am icoane de-nchinat
amintiri cu cioburile sparte
Doamna mea vorbește de iubire
ochii ei sclipesc nemuritori
dintr-o margine de ultimă fiire
pot să-ți spun că numai tu mă dori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu