(autor Grigoraș Ciocan)
Îmi iau, cu drag, un ,,rămas bun!",
De la casa mea, de la al meu sat,
Unde m-am născut, unde am stat
Și ce rău îmi pare mie acum!
Anii tinereții acuma nu mai sunt,
Nu mai pot să țin ca și altădată,
Un bloc, o casă cu ograda toată
Și să mai lucru al meu pământ.
Copiii s-au dus prin lumea largă,
Să-și găsească un trai mai bun acum,
Au casele lor, au pornit pe alt drum,
Nu prea vin la casa mea cea dragă.
,,Casa părintească nu se vinde!",
Rămâne o vorbă spusă de popor,
Copiii vin odată-n an, poate de dor,
Cine pe mine oare mă mai crede?
Când vine neputința și ajungi bunic,
Te duci unde crezi că vei trăi mai bine
Și, sper, copiii te vor căuta pe tine,
Căci plecăm din lumea aceasta cu nimic.
(Sălnița, 2025)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu