„în pădure
glasuri puse pe altă turaţie
ocolind e mai lesne de atins ţinta
lizieră
zăpezi cu margini istovite
ne aducem aminte de ceva ce am uitat
un pătrat în soare
şi altul în umbră
ca la jocul de şah
printre arbori
umbra balansează periculos
scuturau cândva
o creangă încărcată de zăpadă
deasupra unui creştet
din afară în afară
ieşire nu mai există
nu-i nimic nu-i nimic
urmele bunăvoinţei se pierd în zăpadă
vezi scândura din arbore
rama captivă
tabloul de jur împrejur
ziua de luni
conţine sămânţa zilei de vineri
cum ghinda conţine pădurea
palme îngândurate aşteptând pâinea
peştele
vinul
aşa este viaţa în orice cazemată
ceaţa tulbură zarea şi ţelul
ocrotiţi de aduceri aminte
să facem un plan de uitare
ramele eliberează tablourile
reminiscenţe livreşti printre arbori
sprinteni copii ai bumerangului”
Ioan Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu