Lumea ca o vitrină cu „jucării” până mai ieri inaccesibile: Venezuela, Groenlanda, Peru…

 

Se conturează o lume a zilei de mâine în care dreptul nativ al statelor să nu mai fie recunoscut „a priori”. Nici sub principiul cutumiar al dreptului de drept nativ al populațiilor, popoarelor și națiunilor ulterioare, dar nici al structurilor juridice instituțional-statale asupra pământurilor, teritoriilor, granițelor… O nouă lume („doar de dânșii voită”, se repetă parcă în vremuri rima nepăsării și a indolenței, nu-i așa?!) în care dreptul, deja aproape „de altădată”, imuabil, fundamental (chiar dacă nescris în „charta” drepturilor fundamentale – nu că ar mai conta astăzi, când organizațiile juridice structural clasice sunt considerate factual învechite) să nu mai fie recunoscut în forța lui juridică. Ba, dimpotrivă, să fie înlocuit, dar nu din cauza eventualei lui perimării (căci fundamentele statale nu se perimează, doar pot fi înlăturate juridic în vremea somnului de neveghe al națiunilor și al instituțiilor lor de reprezentare statală), ci a foamei (și nu doar de „noi pământuri”, precum invadatorii de altădată, ci „de lumi”) a acestor câțiva noi stăpânitori ai vremurilor (în care conjuncturile devin, din secundare de trecere, arce de impunere și prezență), printr-un drept al lor, „corporatist”. Al impunerii, al abuzului de poziție, al forței puterii. O distopie (dar una deloc a unei lumi strict imaginară, posibilă) în care, nu trecutul, nu jertfele, nu eroismul, nu virtuțiile, nu vetrele să mai fie garantul dreptului „de drept” („nativ”, considerat deja „de altădată”) asupra pământurilor, granițelor, marginilor, limes -urilor, nici măcar ca acel „drept” creat prin impunere, prin forță, prin cotropirile unor tropăitori peste națiunile-stat, ci doar acel drept (asupra lumii) dat de puterea de a cumpăra. De a cere, de a impune voința cumpărării și de a lua… Pământuri, ținuturi, teritorii, enclave, limes -uri, mărginiri, lumi…

Și nu, nu va fi doar Trump acel „elefant” arogant (prin forța puterii de a lua, de a dispune de tot ceea ce își dorește) din vitrina tot mai fragilă a lumii cu „jucării” până mai ieri inaccesibile (prin cutume), interzise (prin dreptul internațional, reguli și norme). El este doar unul dintre histrioni colonizatorilor lumii de mâine prin corporația banilor… A unei lumi în care cuceririle nu vor viza doar vechile teritorii, pământuri dorite în vremuri de unii și alții, ci și rutele maritime. Ca limes -uri ale unor noi teritorii ale făgăduinței alipite prin puterea banilor din peticele lumii de ieri… Și nici una dintre țările aflate în sferele (geo)strategice, ori fie și doar convergente acestora, ca noile teritorii ale făgăduinței de mâine, nu vor fi ferite… Drumurile de mătasă de altădată se transformă în drumuri ale unor cortine de pace, dar sub spectrul războiului pentru aceia ce nu vor accepta fără să crâcnească păcile impuse… Căci, însăși condiția esență a păcilor de lume va fi: cedarea, supunerea, acceptarea. Iar prin aceste cortine „de mătase” ale păcii, cusute cu gloanțele războiului oricând posibil, puterile cu tendințe imperiale vor redesena granițele de mâine. Și nu doar pe acelea ale unor ținuturi, teritorii enclave, state, ci și emisferele geostrageice vizate de puterile corporatiste.

Groenlanda este doar un exemplu de fragilitate dată de poziția din sfera geostrategică de mâine. Va urma, Peru… Tot din cauza poziției sale geostrategică, de data aceasta în conturarea noului drum de mătase, prin emisfera sudică, a Chinei. Iar riposta Statelor Unite față de „limesul” de insinuare a Chinei prin dezvoltarea strategică în pașii aproape nevăzuți din Peru va veni prin forțarea punerii unui picior, aparent comercial, lângă cel al Chinei. Pentru că după ce chinezii au investit masiv în dezvoltarea portuară, SUA vin și cumpără teritorii întregi pentru a recupera timpul și dar și distanțele acoperite deja de China. UE încearcă, la rându-i, un astfel de cap de pod. Dar neavând puterea de insinuare și imersie a Chinei ori Statelor Unite, acționează prin aceleași metode de clică bruxeleză ale unor investiții în numele Europei, creditate, mereu și mereu, prin cecurile cu sume dispuse de Bruxelles și puse în sarcina bugetară a propriilor state membre… Inclusiv prin recentul acord UE-Mercosur… Acțiuni ce sunt departe de a contrabalansa prezenta deja faptică a Chinei și imediat următoare a Statelor Unite la convergenta noilor „drumuri ale mătăsii”, în emisfera caldă (prin Peru, Venezuela), dar și arctică (Groenlanda și, curând, părți ale Canadei).

Cezar Adonis Mihalache – Națiunea