Cred că mă mănâncă undeva din moment ce mă bag în ciorba asta construită cu atâtea păreri de mari cunoscători într-ale muzicii. Mă refer la Concertul de la Viena desigur. Am auzit sumedenie de vorbe care mai de care mai urâte, mai speriate, mai definitive! Au ales un dirijor care este și homosexual, iar el, dirijorul, a venit îmbrăcat aiurea, avea unghiile făcute, cercel în ureche și a făcut clovnerie, iar orchestra nu a sunat niciodată mai rău!
- dirijorul este homosexual. Bun și ce-i cu asta? Ce legătură există între homosexualitatea lui și acest Concert? Sau, ca să înțeleg mai bine, Concertul acesta are în statutul său o interdicție pentru sexualitatea dirijorului? Vă gândiți cumva la Goebbels, cel care, se spune, ar fi organizat primul Concert în 31 decembrie 1939 și care, sigur, nu ar fi tolerat homosexualitatea la pupitrul vienez? Și dacă v-ați gândit la asta, și trecând atâta vreme peste noi și schimbându-se atâtea lucruri în lume, voi ați rămas tot acolo? La Goebbels, fraților? Și nu cumva voi vorbiți astăzi despre legionari și despre comuniști, amestecându-le într-o ciorbă urât mirositoare? Ce s-a întâmplat cu voi, unde este simțirea românească, unde este toleranța românească? Au trecut doar câteva zile de la Crăciun când ne dădeam cu toții ochii peste cap și ne punem în urările trimise toată mierea sufletului nostru. Ați uitat așa de repede?
- dirijorul are unghiile vopsite! Mamă, ce nasolie, ce jignire, ce oroare! Da, avea unghiile vopsite, îngrijite cum noi, ceilalți, nu le avem, vopsite pentru că în lumea lui el este probabil o ea și este firesc să aibă unghiile vopsite. Care este problema? Dacă nu și le vopsea ar fi fost mai bine, v-ar fi relaxat în fotoliile voastre de melomani, v-ar fi făcut să recunoașteți ceea ce se spune despre el, și anume că este un regizor cu performanțe excepționale? Atunci ați fi fost mângâiați în orgoliile voastre burgheze? Probabil că da, numai că eu interpretez altfel faptul că a venit cu unghiile făcute. Eu cred că nu se rușinează de sexualitatea lui și mai cred că a venit așa pentru că se simțea oarecum apărat într-o lume a muzicii, o lume a emoțiilor absolute, o lume a cunoscătorilor, se simțea la adăpost, cred că voia chiar să vă mulțumească astfel că-l înțelegeți și că-i respectați orientarea și pentru asta s-a străduit să facă un spectacol minunat, pentru asta a muncit ca un nebun și a asudat acolo ca un taur. Ați observat că dirija fără partituri, că știa PERFECT bucățile, că era în orchestra aia ca un argint viu, că scotea din fiecare instrument tot ce se putea scoate? Probabil că nu, n-ați observat, preocupați de cazul straniu și intolerabil ca un dirijor al acestui Concert să fie homosexual și să mai aibă și unghiile vopsite!
- dirijorul avea cercel în ureche! Dragii mei, eu nu mă omor după asta, dar se poartă, poartă cercel în ureche și flăcăi de orientare normală, ca să zic așa. O mai fi având cercei și în altă parte, dar sper că apreciați că nu vi i-a arătat pe toți.
- dirijorul a făcut clovnerie! Hei, aici chiar mă supăr! Sunt singurul actor român care are teza de doctorat dedicată CLOVNULUI, am scris cărți, am făcut spectacole cu clovni, Clovnul este, în opinia mea, unul dintre cele mai serioase și mai profesioniste personaje din lumea teatrului. Mă simt jignit când cineva rostește cuvântul clovn / clovnerie cu atâta nuanță peiorativă! Ce, a dirijat din sală, s-a lăsat fotografiat de public, asta numiți voi clovnerie? Nu știți nimic despre Circ, despre Clovn, despre Clovnerie, așa că, vorba doamnei din Parlament, ciocul mic!
- muzica a sunat rău! Nu zău!?! O astfel de orchestră este capabilă să cânte singură, cântă mare parte din acest repertoriu în fiecare an și voi spuneți că anul acesta, în mod special, ea, orchestra asta minunată a sunat rău? Serios?
Hai să vorbim un pic despre Balet, care mi s-a părut excelent, cu umor, cu poveste, teatral cum ar veni, spectacular căci era cazul fiind vorba despre acest Concert și nu altul. Nu v-au plăcut costumele? Nu v-a plăcut coregrafia? Nu v-au plăcut balerinii? Nu pot să cred. Baletul a făcut parte din acest Concert, a contribuit la expresivitatea sa!
Publicul a fost, în cea mai mare parte, alături de dirijorul homosexual, cu unghiile vopsite, dar extrem de simpatic, carismatic, dovadă că a făcut ceea ce ar fi putut într-adevăr să vă oripileze, a scos telefoanele și a tras mii de poze. Să fi fost un public de homosexuali? Uite, mărturisesc că nu am băgat de seamă dacă aveau sau nu unghiile făcute cu toții! Poate că le aveau, cine știe!
Și, nu știu dacă ați observat că era în sală și un deputat român, unul care tocmai și-a promovat o lege proastă și stau și mă întreb cum se împacă legea lui cu numitul Geobbels, sau asta este doar aici în România, unde totul este posibil, ce Dumnezeu, doar Germania nu și-a schimbat de rușine Imnul și tot zice că este deasupra tuturor! Sigur, vienezii și germanii nu au cum să fie antisemiți și hitleriști, nu-i așa? Ei au fost odată, gata, s-a dus, nu se mai pune. A, românii, da, este altceva, aici nu putem tolera așa ceva. Păi nici nu tolerăm, distinse domn, deoarece, așa cum știți, noi, românii tolerăm orice și pe oricine.
M-a mirat atâta intransigență deodată și m-am întrebat dacă nu cumva este tot o manevră, tot o șmecherie de presă ca să se uite, să nu se mai facă simțite alea, alea. Și iar întreb, ați uitat deja lumânările de la Slujba de Crăciun, ați uitat urările de să fim mai buni și mai frumoși, și mai sănătoși, și mai toleranți? Ați cam uitat, văd eu! Ați uitat imediat că v-ați promis să fiți mai iertători!
Apropo de iertare!
M-am dus în luna iulie la medic și m-a întrebat dacă am avut un prilej teribil de stres în ultima vreme, de ce, am întrebat eu, pentru că s-a declanșat la dumneavoastră această boală, v-a umilit cineva, v-a înjurat cineva, v-a supărat cineva în așa hal încât organismul dumneavoastră să cedeze? Da, i-am spus, un imberb fiu de actor a scris mizerabil despre mine, o actriță, colegă cum ar veni, a scris mizerabil despre mine, un domn care cercetează ororile comunismului nu doar a scris ci a obligat facultatea din Iași să interzică spectacolul pe care tocmai îl terminasem cu studenții, o duduie ajunsă sus în schema facultății din Sibiu a luat lumină de la domnul cu pricina și a determinat interzicerea spectacolului pe care tocmai îl ternminasem cu studenții de acolo, și toate acestea au rostogolit în spațiul online o ură cum nu mi-a fost dat să cred că există, ceva de care m-am cutremurat și care, trebuie să recunosc, aproape a demolat convingerile mele legate de sufletul românesc. Da, am trăit acel stres despre care vorbea doctorița mea, l-am trăit atât de tare încât, cu siguranță este posibil să fi determinat apariția acestei boli. Te vom vindeca, mi-a spus buna mea prietenă, Cristina Berteanu, director medical la Memorial, te vom vindeca, mi-a spus minunata doctoriță Isabela Komporaly, te vom vindeca, mi-a spus excelenta doctoriță Ana Băncilă, te vom vindeca mi-a spus excelentul doctor Vlad Olaru, te vom vindeca mi-au spus asistenții și asistentele acestui Spital Minunat și m-au vindecat. Știu că este greu și că vă simțiți în umilință, dar noi suntem profesioniști, relaxați-vă, lăsați-ne să vă facem bine, nu mai fiți atât de încrâncenat și atât de stresat, mi-a spus într-o zi una dintre asistente. Nu vă mai gândiți la cei care v-au făcut acest rău imens, nu merită acest lucru, mi-a spus ea în continuare. Și m-au vindecat și, în mod sigur nu mă mai gândesc nici la tinerelul care a îndrăznit să mă jignească, nici la colega care a îndrăznit să vorbească astfel despre un om din breasla ei, nici la cercetătorul asiduu, nici la distinsa și pe merit avansata în post de la facultatea din Sibiu, nici la cei care scriind pe facebook că merit să fiu omorât pentru ceea ce scriu, nici la unii colegi de facultate care mi-au scrâșnit printre dinți că i-am dezamăgit. Nu, nu mă mai gândesc, au dispărut pur și simplu și asta s-a întâmplat pentru că i-am iertat. La urma urmelor, acum sunt sănătos și da, doamnelor și domnilor doctori și asistenți de la Memorial Enayati - București, vă mulțumesc cu smerenie și mă rog Bunului Dumnezeu pentru sănătatea domniilor voastre. Promit să nu mai las Răul să-mi invadeze ființa, promit să trăiesc așa cum sunt, adică român, creștin, actor, om la urma urmelor. Am îmbrăcat o armură pe care mi-a trimis-o Bunul Dumnezeu și nu o voi da jos decât atunci când va binevoi să mă cheme la El.
Încercați să ascultați Muzica, dragii mei, nu vă luați după unghii, chiar dacă vă deranjează culoarea, închideți ochii și ascultați Muzica! Acest Concert, dincolo de politica zilei, nu este altceva decât Muzică!
Ascultați MUZICA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu