Mode și modele ale degenerării umane

 

08.01.2026                                                                                    N. Grigorie Lăcrița

 

Cuprins:

    Rezumat

1. Urâtul natural și urâtul auto-impus

2. Omul despre care „multă lumea crede că este diavolul”

3. Belciug, în „râtul” porcului

4. Belciug, în nasul taurului

5. Piercing-urile de pe corpurile oamenilor moderni

    Bibliografie

 

Rezumat. Lumea crede despre un om, care s-a născut normal, că a ajuns ca un diavol, că a adoptat o „modă diavolească”, în condițiile în care acesta își face, din proprie inițiativă, în mod conștient, o urâțenie a corpului și în comportament atât de mare încât ajunge până la a fi privit cu dezgust și cu repulsie din partea marii majorități a populației. În condițiile în care tot mai multe persoane își urâțesc propriul corp și comportament, cu bună știință, se ridică numeroase și mari probleme, în întreaga lume, respectiv până unde vor merge aceste „mode și modele ale degenerării umane”. Această problemă este abordată în acest articol.

 

1. Urâtul natural și urâtul autoimpus

 

Urâtul poate fi clasificat în două categorii distincte:

1. Urâtul natural, care există independent de intervenția umană, care nu este rezultatul unei alegeri morale, ci simpla manifestare a diversității biologice.

Atâta timp cât urâtul natural, biologic, cu care s-a născut omul nu ține de voința unei persoane, acea persoană merită acceptată cu resemnare și cu înțelepciune.

2. Urâtul autoimpus, este urâtul pe care și-l face omul singur, în mod conștient, bine gândit, este urâtul rezultat în urma alegerilor și al acțiunilor unei persoane de a adopta o estetică șocantă, total diferită de ceea ce este considerat a fi normal, fapt pentru care este respingător de marea majoritate a populației.

Pentru urâțenia pe care și-o face un om singur, acesta are o responsabilitate personală.

Oamenii raționali și educați au capacitatea de a distinge între „urâtul natural”, cu care s-a născut omul, independent de voința sa, și căruia nu i se poate reproșa nimic, și „urâtul auto-impus”, care este o gravă eroare de discernământ, care este adoptat ca o alegere conștientă a unei estetici șocante, pentru a provoca reacții emoționale puternice.

Sunt persoane care sunt obsedate de gândul de a se face remarcate cu orice preț, indiferent pe ce cale, indiferent prin ce mijloace.

Unele dintre aceste persoane, nefiind capabile să se facă remarcate prin inteligență, prin muncă, prin merite personale recunoscute pe plan social ca utile, acestea recurg la diverse metode, inclusiv prin urâțirea propriului corp, chiar până la mutilare, consecințele, în unele cazuri, fiind de la deosebit de grave până la a le costa viața.

Subiectul acestui articol îl constituie numai prezentarea unor aspecte ale urâtului auto-impus, în scop educativ, nu și urâtul natural, fapt pentru care acesta nu va fi abordat.

„Moda urâtului auto-impus” cunoaște o dezvoltare și  o diversificare rapidă pe plan mondial, devenind o problemă socială îngrijorătoare, dar față de care nu se întreprind nici un fel de măsuri.

Sufletele sunt născute să iubească ceea ce este frumos și nu trebuie să degenereze până la a accepta „moda diavolească a urâtului auto-impus”.

 

2. Omul despre care „multă lumea crede că este diavolul”

 

Discuția cu privire la „Omul despre care «Multă lumea crede că este diavolul»” nu este relevantă dacă nu se vede imaginea alăturată, preluată de pe https://clickpentrufemei.ro/ghid-de-viata/curiozitati/foto-la-60-de-ani-are-268-de-piercinguri-in-zona-416559.html

Rolf Buchholz, un bărbat de origine germană, acum în vârstă de 60 de ani, deţine recordul mondial prin:

1) peste 516 de modificări corporale,

2) 473 de piercinguri, dintre care:

2.1) 278 de în zona genitală, la nivelul penisului, despre care spune că nu i-a afectat deloc viaţa sexuală: „Toate acele piercinguri la nivelul organelor genitale nu constituie o problemă pentru mine.” „Le am de atâta timp, încât, dacă mă deranjau în vreun fel, le scoteam pur şi simplu”, adaugă acesta.

2.2) 158 sunt în zona gurii,

2.3) 37 la nivelul sprâncenelor,

3) şase implanturi subcutanate, care ies, la nivelul frunţii, ca nişte coarne,

4) faptul că 90% din corpul său acoperit cu tatuaje.

5) aceea că chiar globul ocular nu a fost scutit de intervenţii extreme; nu se ştie ce anume şi-a făcut, însă cert este că albul ochilor săi este acum negru complet.

Prima dată a intrat în Cartea Recordurilor în 2010 pentru această „bogăție inedită a sa”,

În 2012 a primit recordul mondial de a deţine cele mai multe modificări corporale.

Rolf Buchholz s-a obișnuit cu reacţia trecătorilor de pe stradă, care întorc capul şi-l privesc, unii ca pe o ciudăţenie, alții ca pe un diavol.

Chiar Rolf Buchholz a declarat că „Multă lumea crede că sunt diavolul. Dar eu nu cred în diavol”; el nu crede în diavol, dar s-ar putea ca diavolul să creadă în el, să-l considere ca fiind de-al său.

Rolf Buchholz consideră că, pentru el, felul în care arată este ceva obişnuit: „Schimbările pe care le-am adus corpului meu sunt doar la exterior, nu m-au schimbat şi pe mine. Eu am rămas aceeaşi persoană ca întotdeauna”.

Dar, în afară de el, nimeni nu mai crede că „felul în care arată el este ceva obişnuit”?

„Urâţenia face impresie puternică asupra unui suflet născut să iubească ceea ce este frumos.” (Stendhal, în Roşu şi negru)

 3. Belciug, în „râtul” porcului

 

Pe vremuri, la țară se punea „sârmă”, adică „belciug”, în „râtul”, în „ticul” porcului, pentru ca acesta să nu mai poată „râma”, adică „să nu mai poată scormoni pământul cu râtul” pe unde era ținut, sau pe unde umbla, din cauză că îl degrada, făcând-ul numai gropi.

 „Râtul” porcului este denumirea pentru „botul” sau pentru „nasul” porcului, cu care acesta scormonă prin pământ sau prin mocirlă, fie pentru a căuta hrană, fie dintr-un reflex (un comportament natural) specific acestui animal.

„Ticul” porcului se referă la „râtul” porcului, la „botul”, la „nasul” acestuia.

„Belciugul”, care se introduce în râtul porcului, era dintr-o sârmă de metal.

Fără belciug în botul său, porcul făcea multe pagube, precum:

1) coșarea / țarcul, cocina în care se ținea porcul, fiind pe acele timpuri, în general, din paiante de lemn cu pământ amestecat cu balegă de vită și cu paie, ca și gardurile pe la care ajungea, erau distruse în mare parte de porc prin lovirea cu râtul;

2) râmând prin pământ, pe oriunde avea acces, făcând numeroase gropi, unele destul de mari;

3) având belciug (sârma) în nas, de câte ori porcul dorea să lovească sau să scormone cu râtul, sârma din nas îi provoca dureri și porcul renunța.

Introducerea belciugul în râtul porcului se făcea:

1) la porcii mici (la purcei), de un singur om;

2) la porcii mari, de mai mulți oameni, după cum urmează:

2.1) pentru fixarea porcului;

2.2) pentru evitarea unor eventuale mușcături din partea porcului, se introducea și se ținea în gura acestuia un obiect, pentru orice eventualitate ca acesta să nu mai poată mușca oamenii;

2.3) cu o sulă se făcea o gaură (nici vorbă de anestezie pe acele timpuri) în narea porcului, după care se introducea o sârmă;

2.4) un piroi (care este un cui mai gros) se ține lângă narea porcului, între cele două brațe ale sârmei (care trecea prin narea porcului), după care sârma se răsucea de câteva 3 – 4 ori.

Unele persoane, pentru a fi mai sigure că nu vor mai avea stricăciuni de pe urma porcului, îi puneau și câte două belciuge (sârme), câte unul în fiecare nare.

De obicei, belciugul se introducea în râtul porcului când acesta era mic, când era purcel.

Erau și cazuri când sârma (belciugul) din nasul porcului se rupea pe parcurs și îi cădea, caz în care i se punea alt belciug, operațiunea fiind mai grea și mai periculoasă la porcii mari.

De fiecare dată când întâlnesc persoane care și-au pus un inelul în nas (de care se simt foarte încântate), îmi aduc aminte, din timpul copilăriei, de ritualul introducerea belciugul în râtul porcului și, mai ales, de guițatul, de grohăitul acestuia la durerile pe care le suferea.

În ziua de azi, un inel în nasul unei persoane, cunoscut și sub numele de piercing nazal, este considerat și purtat atât ca o bijuterie, cât și ca un semn de „modernism”.

persoane cu inel în nas și cu purcel de companie cu belciug în nas

Am auzit despre o persoană care avea și ea un inelul de aur în nasul său, la fel ca belciugul de aur pe care îl avea și porcul său de companie în râtul lui.

● Stai, belciuge, locului,

Și-n nasul stăpânei,

Și-n râtul porcului!

●  O fi porcul prost,

Dar cu belciug de aur la râtul său,

Ca și al stăpânei sale de companie,

Urâtul a devenit frumos și prostul fudul și modern.

 

4. Belciug, în nasul taurului

 

Taurii sunt animale masive, cu o forță fizică deosebit de mare, capabile să rănească grav sau să omoare și oamenii prin a-i împunge, a-i împinge sau a-i lovi.

Dintre toate animalele domestice, taurii sunt pe cât de imprevizibili, pe atât de periculoși pentru om.

Din cauză că foarte mulți tineri (și chiar persoane în vârstă) nu mai au noțiunile clare despre „taur” și despre „bou”, consider că sunt necesare următoarele precizări.

Taurul este animalul bovin, din specia taurinelor, de sex masculin (masculul), necastrat, apt pentru reproducție.

Fiind folosit numai pentru reproducție, taurul era foarte bine îngrijit și hrănit, pentru a fi cât mai fertil, cât mai viril, cât mai reproductiv, pentru a avea urmași cât mai sănătoși și productivi.

După ce taurul a fost „castrat”, adică după ce i-au fost extirpate glandele genitale, provocând-ui sterilitatea, acesta nu mai este apt pentru reproducție, devenind „bou”, care este folosit numai pentru muncă, chiar și în situațiile în care este prost hrănit.

Deci, „boul” este masculul-taur care a fost castrat, în general după vârsta de 10 luni, după ce acesta a atins maturitatea sexuală.

În timp ce în trecut aproape că nu exista gospodărie de țărani care să nu aibă 2 boi (numai cu 2 boi se poate ara, se poate trage căruța etc.), în prezent sunt tot mai multe sate în care nu mai există niciun bou, și cu atât mai mult vreun taur, fermele de bovine practicând inseminarea artificială.

În timp ce „boul” ajungea să fie „educat”, îmblânzit, ascultător și folosit permanent, mult și din greu, la diverse munci, „taurul”, care a fost și este un real pericol pentru sănătatea și chiar pentru viața oamenilor dacă nu știu să se ferească de acesta, nu știa ce este munca, el fiind numai bine îngrijit, hrănit și folosit într-un singur scop: să fie pus să facă sex cu vacile în scop de reproducție.

Cu toate acestea, se face o foarte mare nedreptate „boului”, printr-o conotație peiorativă, prin a se folosi denumirea de „bou” cu un sens negativ, depreciativ, disprețuitor sau defavorabil, transmițând o atitudine de ostilitate, de dezaprobare, de lipsă de respect sau de o judecată negativă despre acest animal, care ar trebui să fie un simbolul muncii și al utilității.

În limbajul comun, a numi pe cineva „bou” înseamnă, de obicei, a-l considera prost, ignorant, lent la minte, lipsit de inteligență sau de finețe socială.

Este nedrept ca „boului”, care este folosit numai să muncească, permanent, mult și din greu, chiar și când este prost hrănit, să fie numit „prost”, iar „taurului”, care exprimă puterea neîmblânzită, agresivitate (până la a fi un real pericol chiar și pentru viața omului), încăpățânare, să i se acorde conotații pozitive, precum simbolul forței, fertilității și vitalității masculine.

Spune-i unui tânăr că este „bou” și acesta va fi în stare să îți dea în cap; spune-i aceluiași tânăr că este „taur”, și cu atât mai mult unuia care mai are și un piercing în nas, că este „un taur feroce” și se va simți mândru.

S-a ajuns la un mod de gândire care, tot mai mult, disprețuiește munca și proslăvește traiul bun și fără muncă.

Pe timpul copilăriei mele (eu fiind născut pe 20.04.1948) nu exista taur care să nu aibă belciug, inel în nas.

Și acum, pentru oamenii în vârstă de la țară, imaginea de taur este practic inseparabilă de inelul filetat prin septul nasului acestui animal foarte periculos.

Inelul este introdus prin septul nazal, zona dintre nări, și rămâne fixat acolo pe întreaga viață a taurului.

Belciugul, inelul din nasul taurului îi produceau mari dureri acestuia la cea mai mică smucitură a sforii manevrată de om, care era legată de acesta.

Prin sfoara legată de inelul montat în nasul taurului, manevrată de om, se permite un control al animalului de către om, când taurul era scos afară din grajd, când era dus la păscut etc., dar fără ca riscul să dispară 100%.

Deci, inelul nazal se aplica la tauri ca mijloc de constrângere a acestora pentru evitarea accidentelor.

Dintre foarte puținii oameni care, în inconștiența lor, au neglijat sau au amânat montarea belciugului în nasul taurului, unora această neglijență le-a fost fatală, fiind omorâți de taur.

Spre exemplu, în satul Lăcrița, în anul 2018, Rusu lui Mărgineanu, un om de aproape 2 metrii și vânjos, era la câmp cu 7 – 8 vaci și cu un taur „foarte bun”, care nu dăduse niciodată vreun semn că ar putea să fie periculos, fapt pentru care a tot neglijat să-i monteze un belciug în nas.

Fiind singur cu animalele pe câmp, nu s-a putut stabili în ce împrejurări acest „taur așa-zis cuminte” și-a omorât stăpânul, care a fost găsit mort acolo, pe câmp, autopsia confirmând moartea survenită prin lovirea sa de taur cu coarnele.

Acum nu mai este nici un pericol pentru oameni din partea taurilor deoarece în comune nu mai există nici cel puțin un singur taur.

De mai mulți ani, însămânţările la vaci se fac pe cale artificială, şi nu numai la acestea.

 

5. Piercing-urile de pe corpurile oamenilor moderni

 

Piercingul nazal, sau inelul nazal, este o formă de bijuterie corporală care se poartă în nas, de obicei în septul nazal sau în aripa nasului.

Acesta poate fi un cercel sau un stud, cu diferite opțiuni de materiale și modele.

Stud-ul, cu sensul de „o bucată de metal cu vârf mare care străpunge și iese în relief dintr-o suprafață, în special pentru decor”; „o bijuterie sub forma unei bucăți de metal, piatră prețioasă sau alt ornament atașat la un ac sau o tijă care trece printr-un piercing în corp”.

În trecut, piercingul nazal avea semnificații culturale și religioase, iar în prezent, este o formă de expresie personală și decorativă.

Un piercing stud pentru nas constă într-un mic cristal care este fixat pe o tijă scurtă și dreaptă.

Tija trece prin perforația nazală și se închide, de obicei, cu un mic mecanism de siguranță pe partea opusă.

Stud-urile sunt disponibile într-o varietate largă de materiale, de la oțel chirurgical și titan, până la aur și argint, și pot fi încrustate cu o varietate de pietre prețioase sau semiprețioase.

Nu oricine are curajul de a-și pune un piercing în cele mai diferite părți ale corpului.

Sunt persoane care vor ca toată lumea să știe că sunt o persoană îndrăzneață, dezinhibată și atrasă de tot ce înseamnă artă corporală modernă, fapt pentru care își fac un piercing!

Aceasta este considerată o formă modernă de manifestare a propriei personalități, de care nu le este frică, mai ales că procedura prin care trec este una destul de simplă.

Dacă unele persoane nu reușesc să devină cunoscute și apreciate ca oameni de succes prin puterea minții lor, își pun un inel  în nas, în buric, în sprânceană, în sfârcuri, în nas, în obraji și / sau în zonă intimă, în funcție de preferințele pe care le au!, și numai astfel ajung persoane „interesante”, dar „numai interesante”, nu și apreciată și admirată de oamenii decenți.

Deci, motivul principal este că femeile și/sau bărbații care nu reușesc să se facă remarcați prin munca lor, care nu reușesc să atragă atenția prin vreo realizare bună, recurg la piercing-uri, în special la cele care produc o „senzație-șoc” asupra celor care îi văd.

La fel ca în cazul femeilor, nici bărbații nu au limite, când vine vorba despre piercing-uri: de la șiruri de inele de-a lungul glandului până la piercing-uri în scrot.

Unii bărbați își fac piercing-uri în vârful penisului, atât verticale, cât și orizontale.

A se vedea în acest sens https://www.dw.com/ro/piercing-%C3%AEn-zonele-intime-%C3%AEn-scop-compensatoriu/a-50264457

Există oameni care sunt dependenți de piercing-uri, precum sunt unii de droguri.

Unii au chiar și 20-30 de inele în scrot.

Nici femeile nu se lasă mai prejos.

Unele își introduc inele în labiile mici, pentru a le extinde, și există persoane care exagerează masiv.

Piercing-urile au devenit ca niște droguri, care merg până la practici extreme, inclusiv cu mari riscuri pentru sănătate și chiar pentru viața celor care recurg extreme în purtarea acestora.

Așa se explică și cum s-a ajuns la practicarea și a limbii de șarpe.

Procedura presupune crearea unui orificiu vertical în mijlocul limbii și introducerea unei mici baghete care are la capete câte o bilă.

Limba de șarpe este la modă în rândul adepților culturii gotice.

Aceștia își crestează limba în două.

Iar pentru că medicii nu fac așa ceva, mulți își taie limba singuri sau își roagă prietenii să o facă.

Acești oameni sunt în căutare de altceva, de ceva nou, care să le aducă mai multă adrenalină decât un piercing.

Multe studii au demonstrat că cei care recurg la piercing-urile extreme (până la sadism, masochism, sadomasochism etc.) au serioase probleme de natură psihică și / sau sexuală.

Pericolul este mare și la persoanele care suferă de tulburarea de personalitate borderline și au tendințe de automutilare.

Tulburarea de personalitate borderline, cunoscută și ca tulburarea de personalitate instabilă emoțional, este un tipar pe termen lung de comportament anormal caracterizat prin relații instabile cu alte persoane, simț instabil al sinelui și emoții instabile.

Adesea are loc un comportament periculos și auto-vătămarea.

Acești oameni încep să-și facă singuri piercing-uri și nu au o problemă nici în a și le face singuri.

Nu au nici o limită în a folosi lama de ras sau a se automutila cu alte obiecte.

În primul rând este vorba aici de durere.

La oamenii cu anumite boli psihice, durerea îi ajută, este un fel de terapie care îi face să iasă din anumite stări.

Urmări pe termen lung ale piercing-urilor.

În multe cazuri particulare s-a ajuns la distrugerea unor nervi sau la infecții, care apar mai târziu.

Nefiind tratate rapid, bacteriile provocate de piercinguri pot ajunge în sânge, provocând complicații grave, precum la endocardită, inflamația mușchiului inimii, sau chiar abcese la creier, cu grave riscuri pentru sănătate și chiar pentru viață.

Și totuși, se pune următoarea întrebare: cunoscând care sunt aceste grave riscuri pentru sănătate și chiar pentru viață, cât de inconștient trebuie să fii pentru a recurge la aceste piercinguri ?

 

6. Veriga în nări și zăbala între buze,

în relatările din Biblie

 

Să nu se creadă că „modul de viață diavolesc” și „moda diavolească” au apărut târziu în istoria omenirii.

Viața diavolească a început chiar din Grădina Edenului, unde era și diavolul deghizat în șarpe, care a ispitit-o pe Eva să mănânce din fructul interzis (vezi Biblia, cartea Geneza, capitolul 3).

După izgonirea din Grădina Edenului a Evei și a lui Adam, viața diavolească a început pe pământ cu Cain, primul fiu al acestora, care a fost și primul om născut din oameni, acesta fiind și primul criminal din istoria omenirii prin omorârea fratelui său Abel, total nevinovat. Deci, primul om de pe pământ născut din oameni a fost și primul criminal din istoria omenirii. Așa a început viața pe pământ, cu o viață diavolească.

Moda diavolească a început și ea pe pământ din cele mai vechi timpuri, Biblia fiind sursa cea mai sigură care conține mai multe relatări despre „veriga în nas”, „veriga în nări”, „belciuge de nas”, „belciug în nări”, „zăbala între buzele tale”, „cârlige, de felul celor care erau puse în nările captivilor sau animalelor”, dintre care unele sunt redate în versetele de mai jos.

În Biblie aceste expresii sunt folosite:

1. Cu referire la diverse podoabe feminine, simbolizând favoarea și binecuvântarea; ca semn al bogăției și al alegerii unei femei ca soție; simbolizează demnitatea și onoarea conferite. În unele versete, veriga de nas este prezentată ca un obiect de preț, reflectând frumusețea și statutul social.

2. Pentru a relata pedepsele aplicate și mijloacele de control asupra dușmanilor aroganți; belciugele, zăbalele, cârligele erau puse în nările captivilor sau ale animalelor, iar de acestea erau prinse funii cu scopul de a controla și de a mâna victimele.

►Expresiile „veriga în nări” și „zăbala între buze” apar în Biblie în următoarele două contexte principale:

1. Ca podoabe feminine, simbolizând favoarea și binecuvântarea. În unele versete, veriga de nas este prezentată ca un obiect de preț, reflectând frumusețea și statutul social.

2. Ca simbol al pedepsei și controlului asupra dușmanilor aroganți. Spre exemplu, asirienii aveau obiceiul crud de a-și conduce prizonierii de rang înalt prinși în război cu verigi trecute prin nas sau prin buze.

Geneza 24:22: „22 Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăți de siclu, și două brățări, grele de zece sicli de aur.” Sluga lui Avraam îi oferă Rebecăi o verigă de aur pentru nas ca semn al bogăției și al alegerii ei ca soție pentru Isaac. Explicații pe mybible.eu: Cuvântul tradus verigă, bijuterie pentru frunte, este din ebraicul nezem, un inel pentru nas. Încă din timpuri străvechi, femeile beduine purtau inele de nas, fie în cartilajul unei din părţi, fie în peretele central al nasului (vezi Isaia 3,21; Ezechiel 16,11, 12). Printre beduini, inelul de nas mai este încă darul obişnuit de logodnă. Probabil că inelul de aur cântărea a cincia parte dintr-o uncie, iar cele două brăţări de aur 4 sau 5 uncii. La preţul curent al aurului valoarea lor totală ar fi de vreo 169 de dolari. Nu este de mirare că Laban a fost surprins (v.30).

Geneza 24:47: „47 Eu am întrebat-o și am zis: «A cui fată ești?» Ea a răspuns: «Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.» I-am pus veriga în nas și brățările la mâini.”

Isaia 3:21: „21 inelele și verigile de la nas;”

Isaia 37:29: „29 Deci pentru că ești mânios împotriva Mea, și mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.” Explicații pe mybible.eu: Veriga Mea în nările tale. Vezi comentariul la 2Regi 19,28. Asirienii recurgeau adesea la cele mai extreme barbarii în tratamentul pe care îl aplicau altora. Aceeaşi ilustraţie este folosită cu privire la tratamentul care va fi aplicat în cele din urmă tuturor lucrătorilor fărădelegii (Isaia 30,28; Ezechiel 38,4).

Exod 35:22: „22 Au venit îndată bărbații și femeile, toți cei cu tragere de inimă, și au adus belciuge de nas, inele, cercei, brățări, salbe și tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur pe care-l închinase Domnului.”

Ezechiel 16:12: „12 ți-am pus o verigă în nas, cercei în urechi și o cunună minunată pe cap.” Aici, veriga simbolizează demnitatea și onoarea conferite poporului prin legământul divin. Trebuie văzut tot acest capitol 16.

Ezechiel 19:4: „4 Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, și a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări și l-au dus în țara Egiptului.” Explicații pe mybible.eu: Belciug. Sau Lanţuri. Ebraică, chachim, ghimpi sau cârlige, de felul celor care erau puse în nările captivilor sau animalelor. De acestea erau prinse funii cu scopul de a mâna victimele (vezi 2Regi 19,28; Isaia 37,29; Ezechiel 38,4).

Ezechiel 19:9: „9 I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cușcă și l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetățuie ca să nu i se mai audă glasul pe munții lui Israel.”

2 Împăraţi 19:28: „28 Pentru că ești furios împotriva Mea și pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele, de aceea voi pune belciugul Meu în nările tale și zăbala Mea între buzele tale, și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.”

►Expresiile „veriga în nări” și „zăbala între buze” apar în Biblie și în alte simbolisme, precum:

1. Lipsa de discernământ: În Biblie, în Proverbe 11:22, „o femeie frumoasă, dar fără minte” este comparată cu „un inel de aur pus în râtul unui porc”, subliniind contrastul dintre frumusețea exterioară și lipsa de caracter. În funcție de traducere, sunt următoarele versete: „Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia frumoasă şi fără minte” (fără judecată, fără înțelepciune). „Ca un inel de aur în râtul unui porc, așa este femeia frumoasă și fără minte”. „O femeie frumoasă dar lipsită de discernământ este ca un inel de aur prins în botul unui porc”. Explicații pe mybible.eu: la Solomon 11.22: O femeie frumoasă şi fără minte este evident una care a renunţat la decenţa feminină şi a adoptat un fel pervers de vorbire şi de acţiune, deoarece contrastul este între frumuseţea fizică și a vorbirii, şi un caracter urât, abject. A împodobi râtul unui porc cu un inel de aur e ceva ridicol. A da greş în păstrarea unui caracter nobil într-un corp frumos e ceva tragic, atât pentru femeie care poartă un inel în nas, cât şi pentru cei care aprobă / apreciază asemenea comportări. Referința biblică din Proverbele lui Solomon 11:22 subliniază neconcordanța între aspectul exterior frumos și caracterul interior corupt, imaginea portretizând ceva ce este inestetic și nepotrivit.

2. Controlul de sine: Psalmii și scrierile de înțelepciune folosesc adesea metafora zăbalei pentru a descrie necesitatea de a stăpâni pornirile instinctive sau limba.

În Psalmii 32:9 se spune: „⁹ Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i strunești cu un frâu și o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.” Psalmistul pune în contrast animalul care, neavând pricepere, trebuie să fie oprit cu forţa, cu omul dotat cu inteligenţă (vezi Isaia 1:3; Ieremia 8:6).

 

Bibliografie

https://www.dw.com/ro/piercing-%C3%AEn-zonele-intime-%C3%AEn-scop-compensatoriu/a-50264457

Pentru „ 22 de Tipuri de Piercing”: https://www.2ndface.info/elementor-38708/  

https://tattoo.desigusxpro.com/ro/znaki-zodiaka/pirsing-u-devushek.html

Pentru cel care multă lumea crede că este diavolul:  https://clickpentrufemei.ro/ghid-de-viata/curiozitati/foto-la-60-de-ani-are-268-de-piercinguri-in-zona-416559.html

Pentru tauri: https://gardentime-ro.decorexpro.com/hozyajstvo/zhivotnovodstvo/byk-s-koltsom-zachem-vstavlyayut.html

Cartea lui Umberto Eco, Istoria Urâtului, care analizează modul în care percepția asupra conceptului de „urât” s-a schimbat de-a lungul secolelor

N. Grigorie Lăcrița, articolul (care neapărat trebuie citit) Degenerarea umană prin educația satanizată, pe https://culturaromana.ro/nicolae-grigorie-lacrita-degenerarea-umana-prin-educatia-satanizata/ ; https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/degenerarea-umana-prin-educatia-moderna/

Nicolae Grigorie Lăcrița. Cartea „Scrieri religioase. Volumul 1. Un nou mod de abordare și de explicare a unor mistere din Biblie”, prezentată și pe https://www.librarie.net/p/488655/scrieri-religioase-volumul-1-un-nou-mod-de-abordare-si-de-explicare-a-unor-mistere-din-biblie?srsltid=AfmBOorzfUeqJ2Ij2QmjhqzAVE_9TN4JECV0eVNbRVF0xaBBJDRisdDP