Pierderi și recuperări peste normă. Am testat mai multe butoaie la revedere

Aparent un bilanț banal spre negativ. Multe pierderi, câteva revederi de persoane dragi, unele chiar șocante. Am cântat mult de durere, dar și puțin de bucurie. Un apropiat, o capcană comercială și o nouă lăsare culturală la vatră. Dar o viață în curs de omologare, pe final de an, ar putea răsturna totul.

Există un om de cultură prin târg care a ridicat moartea la rangul de artă video. Poetul Sorin Grecu, precis l-ați recunoscut. Alinia supraviețuitorii unei tragedii după un ritual, care făcea evenimentul să poată produce infinit mai multă emoție. Evident că nu poate fi imitat. Dar domeniul acela, al apusului vieții, poate deveni tentant pentru devoratorii de cadavre din presă, vorba unui medic clasic în viață. Mihai Lucan pentru cunoscători. Și aici sunt germenii de formare a unei posibile lovituri de imagine. Povestea de viață aplicată pe crucea omului. Un rezumat foto/video.

Plecări neanunțate

Pierderea cea mai mare, după ziarele ardelene, a fost pianistul nevăzător Radu Lungu. Și nu gândul că s-a încheiat cariera de cronicar cultural mă chinuiește cel mai intens. Ne știam de când licean fiind, diriginta Elena Roșca ne obliga să-l conducem acasă de la Filarmonică. De când am început să descifrez tainele urcării scărilor cu bastonul său, de la Casa Universitarilor. Radu a plecat brusc, iar eu am rămas cu multe secrete cu forme nedescrifate în manuscris.

Tot o dispariție neașteptată a fost și cea a maestrului coregraf Emil Luca. Acesta a reușit să mă scoată dintr-o blazare de ansamblu și să mă introducă în viața de noapte a industriei ospitalității. În anii 80, nu era de colea să cânți pentru străini la Belvedere, într-o trupă de tineri muzicieni, coordonată de Ovidiu Barteș. cel ce avea să devină unul dintre cei mai faimoși dirijori de folclor.

O plecare tristă din folclor a fost a coregrafei Camelia Motoc. Sute de elevi i-au fost alături maestrului Ion Motoc.

O pierdere greu de cuantificat a fost cea a lui Alin Fumurescu, fostul redactor șef al săptămânalului NU. Chiar dacă era extrem de intransigent pe când îi eram subordonat, ca și corespondent de București, am păstrat o bună relație. Aveam și privilegiul unei audiențe private, la revenirile sale anuale în vacanțe.

Ne-au mai părăsit o mulțime de persoane dragi. Ramona Eremia, soprană de excepție, Dan Marius Drăgan, un expert judiciar. Psihologul Marius Crăciun, cel care a decis în urmă cu 45 de ani că sunt apt medical să conduc un autoturism. Probabil singura sa eroare profesională.

S-a mai dus și Alexandru Mândru, șeful Românașului din anii 80, formația în care am trăit primele sentimente tinerești, iubiri și despărțiri. O formație de care mă leagă multe amintiri, mai puțin turneele artistice în străinătate.

Întâlniri speciale

Doar revederi cu artiști în acest an. Aniversarea de jumătate de secol a ansamblului folcloric Rapsodia Someșană a fost puțin tristă pentru mine. A revenit o persoană agreabilă, coregrafa Delia Sima, dar numai pentru spectacolul aniversar.

Am revăzut-o și pe Adriana Groza (Luca), fosta colegă de la Transilvania Jurnal, care a trecut din nou oceanul. Deși este pictor de succes, încă se întâlnește cu noi, de fiecare dată când revine acasă, preț de câteva beri spumoase și niște felicitări fluide.

Am revazut, dar aproape nu am recunoscut niste junioare, toate vipuri, de vreo 3 decenii. Și pe mămica lor, Anca Mona Mariaș, neschimbată după un mariaj plictisitor cu Opera.

A venit la întâlnirea anuală Ardeleanul Canadian Adrian, a ținut conferina de presă tradițională la restaurantul Sandany cu ziariștii expirați, dar ne-a avertizat că dorul de pălincă nu-l mai lasă mult pe meleaguri străine. Cum ar veni, să căutăm alt sponsor de bere vara.

Am revăzut un fost coleg din breaslă, doar virtual pentru moment, pe bloggerul doctorand în turism turcofon Julius Constantinescu, singurul ziarist care s-a prins la Transilvania Jurnal, din tinerețile revoluționare, că vreau să intru în Cartea Recordurilor, la stilul înot liber prin redacții.

Am fost și în această vară la mănăstirea franciscană, pentru a pune la punct cu comitetul de organizare, întâlnirea de 50 de ani de la terminarea Liceului de Muzică, care se va serba cu o mare surpriză în 2029. Surpriza încă nu a fost fundamentată, dar se lucrează intens în acest sens, devorând toate lucrările de specialitate.

Cea mai spectaculoasă revedere a fost a fostului profesor Alexandru Iuga, la o lansare de carte în memoria electrotehnistului Emil Simion. Știam despre dânsul că a fost unchiul fostului și regretatului coleg hunedorean TCM-ist Anton Iuga. Surpriza totală a venit când l-am văzut pe dl profesor Iuga, alături de avocata Anca Ioana Iuga, pe care o știam de pe holurile tribunalului clujean. Aceasta era însoțită de actorul Ruslan Bârlea. După câteva conexiuni neuronale, cu exploziile termotehnice aferente, am descoperit legături de rudenie intrinseci, altfel de neimaginat. Cât de mic este de fapt Clujul.

Producție la bandă

Dar au fost și momente unice. Am fost chemat pentru prima dată să cânt pe câmpie, la Frata, de către maestrul de ceremonii Dan Constantea, la un joc de tip tradițional, Balul de la noi din sat. Sunt și folcloriștii de mai multe categorii. Unii care cântă nativ la evenimente tradiționale și alții care se chinuie cu partituri, să facă întocmai ca primii. Am fost pentru o seară în prima clasificare și spre surprinderea mea, nu m-au trimis pachet acasă, cum m-am temut, înainte de finalul evenimentului.

Am cântat și în Armonii clujene, corul fostului profesor din liceu Augustin Merdan, revenit din Canada. A fost o experiență interesantă, un concert cu piese romanțate, pe versuri de Eminescu. M-a costat o amendă scumpă de la parcagiii Bocului, dar a meritat experiența. Mare parte din versurile celebre Ce te legeni, Mai am un singur dor, Teiul, cântate pe 4 voci de colecție.

Am mai fost surprins în mod plăcut, pe final de bilanț, într-o singură zi de decembrie, cu colindul poeților și veteranilor. A se citi că eșecul pe plan financiar a fost compensat cu voluntariatul la formația Muguri, la un centru de veterani și la Buciumul, niște veterani militari colindători, sub bagheta violonistului Vasile Popa. Radu Vasile, unul dintre poeții Sublimi mi-a amintit că mi-a fost abonat la lapte, în anii 80, lângă magazinul Diana, de pe strada Lăcrămioarelor. În aceeași seară, la un microrevelion, Radu Ciorbă, șef de firmă de succes (Electroglobal) mi-a amintit și el că am fost colegi în breasla lăptarilor. Un moment important în formarea profesională, suprapus în mare măsură peste o facultate prelungită cu mecanică TCM-istă.

Să menționăm că a apărut și o nouă publicație la orizont, Societatea pentru Jurnalism Apusenii. De fapt o asociație cu veterani din presă, unde l-am reîntâlnit pe colegul de la Adevărul, reporterul special Horea Traian. Aici mi-am amintit debutul în presă și am făcut o relativă comparație cu timpurile noastre, deloc noi.

Am revăzut pe scena Casei Universitarilor un dirijor preferat, pe organistul elvețian Nicolae Moldoveanu, revenit la Filarmonica Transilvania după o îndelungată absență, cu un concert memorabil.

Am făcut și eu parte din evenimentul Anul Cardinalului Iuliu Hossu. Am cântat pe scena Operei din Cluj, în corul Adoremus, alături de corala Angelli și orchestra Operei, sub bagheta dirijorului Flaviu Mogoșan.

Cu presa și justiția am lăsat-o mai moale. Dacă judecătorii și procurorii au fost în anul sabatic, ce să mai lucrezi? Amânări până la prescriere pe bandă. Cei mai activi din sistem sunt tinerii pensionari, care încearcă să-și completeze cumva veniturile.

Apariții editoriale

Când făceam evaluările cu pierderile, hop și o carte nouă cu amintiri din Liceul de Muzică din Cluj, a Cameliei Tulbaș. Aceasta se adaugă celorlalte produse editoriale cu referiri la școala mea, Întâmplări neobișnuite a lui Viorel Simionca și Mierla neagră a regretatului Radu Țuculescu, care și el s-a grăbit să se ducă.

Realizări/restanțe/proiecte

Cam tot ce ne-am propus să realizăm în 2025 se reportează, nu mi-a ieșit nimic. Aici este vorba de un nou număr al revistei tipărite Muzica Instantelor, dacă reușim să convingem graficianul și tehnoredactorul să revină la sentimente mai bune. Un turneu artistic de mare succes cu Rapsodia, sau cine m-o suporta. Discuții mai serioase cu IA, nu doar cu măștile sale feminine. Un qr code mai trainic demultiplicat.

Pentru că au fost revederi exclusiv artistice estimp, este timpul să revenim la domeniul tehnocrat. Să mai petrecem și cu ingineri. Categoria aceea de un milion de exemplare. Promoția TCM 1991 ar fi una dintre opțiuni. Și poate și 1986.

Premiere și rutină

Nu am jucat în acest an la Balul Operei. Nici în acest an Boc nu a anunțat anticipat vreo premiere a cuplurilor de aur, să aibe exclusivitate. Au picat niște oameni importanți din muzică, maestrul Cristian Mandeal, după ce Filarmonica s-a jucat de-a mutatul spre și înapoi de la colină. A renunțat la un nou mandat Dacian Cesa Goje, de conducere a Liceului de Muzică Sigismund Toduță. Am bifat zilnic caricaturile lui Pătrășcan și editorialele lui Mihali despre război. Cel de la graniță. Am mai asistat la un start al Raliului Clujului, fără să ajung pe traseu. Am mai făcut proiecte legate de succesiune.

Concluzii

Acolo pe înserate, când ne pregăteam să încheiem bilanțul catastrofal, cu câteva colinde corale pe multe voci, în contradictoriu în familie cu prietenii, hop și surpriza etapei, care a mai echilibrat puțin balanța și a relansat bătălia pentru un scop în top. Și nu este vorba despre faptul ca au fost in noaptea cea mai lungă, la același butoi, mai multi arhitecți decât ingineri. Și încă nu a început războiul.

Va urma! La anul și La Mulți Ani!

Acesta nu este un pamflet. Este de fapt o reclamă mascată la qr code-ul de pe cruce și nu reprezintă neapărat poziția celor duși.

Sponsori

Pentru a fi menționați la această rubrică, trebuie să oferiți garanții de securitate financiară, indiferent de vremea de afară, atât pe continent, cât și peste ocean. Tariele vor fi comunicate individual și vor rămâne confidențiale, până la ediția următoare.

Mihai Bacalu

UM 01331 Dealul Ciorilor Compania II Plutonul 3 lt IurcenkoA