Îmi place să citesc povești create din imaginație. Însă preferatele mele sunt povestirile în care personajele și faptele lor sunt reale. Poveștile adevărate despre oameni care au trăit înaintea mea, cândva și au lăsat ceva valoros în urma lor.
Și mai ales poveștile adevărate despre oameni pe care am avut șansa să îi întâlnesc în viața asta, fie și pentru câteva minute. Oameni care lasă moștenire generațiilor viitoare porți către cultura universală și chiar lăcașuri de cultură.
Unul dintre acești oameni este Juan Jose G Garcia .
Luna trecută am aflat din cartea sa în ediție bilingvă: ,, Rădăcini în Getafe,, lansată la Gaudeamus, despre povestea înființării Casa Rumana de la Cultura Getafe /Casa Română de Cultura Getafe Spania.
O poveste care m-a impresionat profund.
Pentru mine este în primul rând o romantică poveste de iubire. Autorul mărturisește în carte: ,, îmi doream ca soția mea, Laura, și fiica noastră să aibă o ancoră fermă în identitatea lor românească aici, în Spania .(...) Pentru mine, Laura este sensul existenței mele, marele meu poem. (...) Din acea neliniște intimă, pe care Laura o inspiră cu fiecare bătaie a inimii, s-a născut ideea Casei de Cultură a Românilor.,,
Iar dincolo de povestea de iubire pentru soția sa, cartea autorului prinde între coperțile sale file de istorie a culturii și literaturii române. File de poveste despre cum, când, de ce și cum sprijinul căror instituții și persoane binevoitoare a fost fondată Casa Romana de Cultura din Getafe.
Te îndemn, cititorule, să așezi și tu în biblioteca inimii tale această frumoasă și valoroasă carte.
Adya Clara T.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu