Mă îngrijorează faptul că profesorul nu mai are nici un pic de autoritate și integritate în fața societății, inclusiv a părinților, a elevilor. Și prin autoritate, nu vorbesc despre frică, ci despre încredere, respect față de profesie și observarea anticipată a limitelor care se încalcă cu duiumul.
Prin acțiunea anumitor categorii de presă (anumitor - fiindcă nu vreau să generalizez), a specialiștilor în educație autointitulați, a anumitor jurnaliști care sunt primii la poarta școlilor când sunt aduse acuzații fără dovezi, a celor care susțin privatizarea școlilor și cântatul în strună a unor părinți care ajung să reclame că s-au corectat testele cu roșu, da, vă dați seama, s-a ajuns deja la un nivel josnic.
Vorbim de școli în care dascălul trebuie să tacă ca să nu întărâte părintele, să nu amenințe, să nu facă sesizări la inspectorat, ci nu pentru cazuri obiective, ci pentru propriile frustrări și complexe de inferioritate, nemulțumiri subiective ce pot fi tratate cu rațiune și comunicare.
Nu zic că sistemul e perfect, dar profesorii nu trebuie să se transforme în furnizori de servicii, pe considerentul "Clientul nostru, stăpânul nostru". Altfel, ne îndepărtăm mult față de esența învățământului. Și transformăm școala în fabrică.
Petruț RIZEA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu