Volumul ,,Aristocrați, orgie, beție și capricii", în curs de apariție editorială!

 ,,Stau, parcă, îngeri triști la grinzi

și lemnul crapă-n sunete de sare.

Curg lacrimi ferecate în oglinzi,

noi cerem ploilor iertare",

Nicolae I. Petricec, din ,,Blestemul iertării".

Autorul, Nicolae I. Petricec, plecat de ceva vreme pe cărarea cerului, cu siguranță se va bucura. Este un volum de versuri, ,,In Memoriam", coordonat de către Vasile Bele, cu o prefață semnată de către scriitorul pr. Radu Botiș (UZPR), și câteva referințe critice semnate de către prof. Olimpia Mureșan (UZPR) și prof. Gelu Dragoș (UZPR).

Volumul mai cuprinde lucrări de grafică semnate de către autor - Nicolae I. Petricec, dar și alte grafii, (fără a fi publicat numele autorului!), găsite în caietul-manuscris și inserate de către Nicolae I. Petricec, în anumite pagini.

,,Și de va fi să ningă, iubirea peste noi,

bolnavi de-atâtea drumuri, cu sensuri interzise,

secat va fi izvorul întoarcerii 'napoi,

când vom găsi odaia cu ușile închise",

Nicolae I. Petricec, din ,,Eternele zăpezii".

Din datele biografice pe care le dețin până în acest moment, Nicolae I. Petricec, a debutat, în volum de versuri, în anul 2006. Este vorba despre volumul ,,Anotimpuri la indigo", apărut la Editura Fundației Culturale ,,Zestrea", Baia Mare, 2006, ISBN 973-86384-1-4, 76 p., și este prefațat de către prof. dr. Nicoară Mihali, care spune despre autor, următoarele: ,,M-am întrebat, adesea, ce ar fi fost oșeanul fără cuțit și fără ceteră? Adică, ce ar fi fost el ca individ, dincolo de manifestarea instinctuală și mare liniște sufletească s-a așezat peste mine când am descoperit că oșeanul, locuitorul cel născut în Țara de Nord, în Țara Oașului, poate să fie poet. Dincolo de ceteră și vendetă, este un fel de lirism natural incantat în spațiu și încă neexploatat pe măsură. Aceasta ar fi calea de prezentare a poetului NICOLAE I. PETRICEC, născut în Călineștii Oașului, de la cel ce poartă, sau mai precis, lovește cu piatra", (p. 5).

Volumul amintit, ,,Anotimpuri la indigo", a fost premiat cu Premiul I, la Festivalul de Istorie și Literatură ,,George Pop de Bășești", ediția a V-a, mai 2006, organizat de către Primăria Băsești, Fundația Culturală ,,George Pop de Bășești" și Centrul Creației Populare Maramureș.

*****

,,Duc pe umeri

o glie de lacrimi

învățând cu sinuciderea

fărâma de amiază

dintre surâs și

acasă",

Nicolae I. Petricec, ,,Amiaza unui surâs".

,,Nicolae I. Petricec, cunoscut și ca grafician, scrie o poezie în registru modernist, dar este fidel și stilului clasic, în care se face simțită prezența obsesivă a iernii, a atmosferei reci, siderale prin care zvâcnește arzătoare, iubirea ori neîmplinirea ei. Dragostea învinsă creionează poezia existențială cu imagini artistice admirabile, cu o rostogolire a sentimentelor și o curgere explozivă a reprezentărilor metaforice în care poetul se obiectivează și nu se lasă în voia deznădejdii".

Vasile Dragoș,

în ,,Graiul Maramureșului", 16 martie 2004*

* apud, ,,Poezie și muzică", în ,,Anotimpuri la indigo", p. 7.

******

,,înspre acolo

urmează-mă

prin pustiu de brânduși

strigătul unei toamne

nu mă aude

chemând-o

pe sub clopot de ceață

rugina uitării

mi se pătrunde în sânge",

Nicolae I. Petricec, din ,,Anotimpuri comune".

,,A fost la început de ianuarie. Și, mi-am amintit cum, în urmă cu vreo două decenii, l-am cunoscut pe acest Petricec, elev la Șincai, pe vremea aceea. Apoi, a scris pentru rubricile noastre sportive. Inclusiv pentru Basorelief. Și, m-a cucerit prin stilul său melancolic. Pentru cascada de metafore, gen Fănuș Neagu. Chiar gen Vasile Morar, care avea să apară, tipărit, mai târziu. Comunicare fină, cu impact psihologic. Gen Crina Liliana. Am fost convins că va ajunge un mare ziarist. Și, chiar a ajuns. Dar, cu aripile frânte".

Ioan P. Pop

în ,,Graiul Maramureșului", 6 ianuarie 2005*

* apud, ,,Zi aniversară pentru Nicolae Petricec", în ,,Anotimpuri la indigo", p. 8.

*******

,,gura mea strivește

umărul tău

și îmi simt tălpile găurite

de atâta minciună

căutând pe ytacă

izbăvitoare de drumuri",

Nicolae I. Petricec, din ,,Vindecarea lui Ulyse".

,,Avem în fața noastră un poet de calibru, în <<arta>> metaforei. O inflorescență a versului irupe la nesfârșit, având noi și noi înfloriri. O poezie plină de frumusețea candorii irupe în valori spre sufletul nostru, imaginile se suprapun calde peste retina cititorului. Petricec nu scrie o poezie contrafăcută, studiată după tratate de <<prozodie>>, versul alunecă lin pe corzile unui instrument universal, la care toți marii trubaduri ai lumii își plâng iubirea și nefericirea".

Prof. dr. Nicoară Mihali,

în ,,Un poet al durerii", un cuvânt de întâmpinare sau prefață, la volumul de versuri ,,Anotimpuri la indigo", p. 6.

VASILE BELE

06.01.2026, Chiuzbaia