Am citit într-un timp record primul volum din trilogia “F.C. Baia Mare – Generaţia Mateianu”, deoarece este o carte captivantă, scrisă bine, scrisă cu sudoare şi nopţi nedormite, cu grija de a nu omite sau jigni pe cineva, o carte în care de multe ori te regăseşti şi tu cititorule, fie în postură de copil fără griji care baţi mingea pe maidan, fie în aceea de om matur, cu griji şi nevoi, într-o societate românească democratică care uită lucrul cel mai important – românul de rând. Dacă vrei să evadezi puţin din atmosfera acestor zile, vă propun cu căldură această carte.
Primul volum scos pe piaţă,”Generaţia Mateianu” fascinează încă din prolog. Foarte multă informaţie adunată în timp dar scrisă “altfel”, nu în stil gazetăresc, precis şi livresc. Ion P. Pop, sper să nu se supere, are ceva din scriitorul şi cronicarul sportiv Ioan Chirilă, pe care l-am citit din scoarţă în scoarţă.
În “Note biografice” începe aşa cum se cuvine, cu artizanul acestei echipe minunate F.C. Baia Mare, “minunea blondă” antrenorul ei, Viorel Mateianu. Aflăm pentru început despre Lipăneşti-Prahova, apoi lucruri inedite despre jucătorul lui “U” Cluj-Napoca, despre prima lui soţie Eugenia Tărăngoiu, componentă a echipei de scrimă a României cu care are un copil, Dan Mihai (mort prematur, la nici 28 de ani!) dar şi doi nepoţi, Viorel şi Dan. Citim pe nerăsuflate despre cea de-a doua soţie şi ultima, Michaela Vlădeanu şi cel de-al doilea său fiu, Vlăduţ. Citim trişti despre dispariţia fizică a antrenorului Viorel Mateianu, cu lux de amănunte. Ne dăm seama că profesorul Ion P. Pop a uzat de toate cunoştinţele pe care le-a putut contacta cât şi de citirea tuturor ziarelor vremii. Mi-a plăcut titlul “ S-a stins o stea!”. Aşa este. De remarcat că i-au adus omagiu sau au fost la înmormântarea sa din Cimitirul Militari printre alţii : Angelo Niculescu, Mircea Lucescu, Cristian Gaţu, Rică Răducanu, Mihai Stoichiţă şi întîrziatul Emerich Jenei.
Citesc apoi cu şi mai mare interes ( paginile dinainte sunt de vină ! ) “Viorel Mateianu, biografie fotbalistică” şi chiar dacă unele informaţii despre Viorel Mateianu se repetă, nu sunt supărătoare, dimpotrivă te fac să te îndrăgosteşti şi mai mult de copilul din Lipăneşti, juniorul, fotbalistul divizionar “A” şi mai apoi titularul naţionalei care din cauza unui accident a ratat de puţin Campionatul Mondial de fotbal din Mexic 1970! Paginile 22 până la 44 sunt o adevărată Istorie a fotbalului românesc! Credeţi-mă ! În preajma lui Mateianu sau invers, au stat atâtea personalităţi ale fotbalului românesc sau au avut un cuvânt de spus pentru izbânzile viitoare încât totul e adevărat, nimic “umflat” sau neadevărat.
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu