În ritmul păsărilor ce doinesc,
Ascult cum creşte şi respiră iarba
Stând singur lâng-un brad semeţ;
Şi-n templul tăcerii, sosi-va iarna
Şi vor rămâne doar falnicii brazi!
Mi-e milă de iarba din mine
Mi-e frică în pădurea cu brazi
Căci ard cu flacără verde,
Iar frigul, vântul şi timpul n-o sting;
Iar mie mi-e teamă de iarnă,
De viscolul alb, de focul mocnit,
Mă tem ca nicicând de îngheţ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu