Argint şi Aur
În părul tău de aur, o copca de argint aveai,
şi-n noaptea deasă ca smoala, tu, frumoasă,
şi-n noaptea deasă ca smoala, tu, frumoasă,
cu pletele de aur sunând, şi de mătasă
erai făclie blondă, lucind în labirint.
O, aş fi vrut să fie văzduhul – nu te mint –
în mâna mea o caldă şi mângâioasă plasă,
ca-n veci de veci să ţină faptura ta, culeasă,
precum era atunci, cum nu mai pot s-o prind.
O copca argintie aveai în părul de-aur,
erai în vântu-albastru un mişcător tezaur,
foşnind ca o pădure, ca flacăra de viu,
Şi te privesc acum la fel ca altădată;
arunci şi astăzi flăcări, eşti doar un pic schimbată:
şi-i copca azi de aur, iar părul argintiu…
Cel Mai...
Mai fericit decât mine
nu poate să fie nimeni.
Căci am îndurat atâtea
şi încă mai respir acest aer verde
Spaţiul în care trăiesc
este din ce în ce mai larg
aproape toţi prietenii
au devenit mierle
cărora nu le mai aud decât uneori
fâlfâitul.
Nu-mi pasă de nimic
în această lume plină
de lucruri atât de însemnate
şi atât de lipsite de vină.
Mai fericit decât mine
nu poate să fie nimeni.
Sora mea
vaca are ochi atât de blânzi
şi mă înţelege mai bine
decât voi, fraţi ai mei, pe mine
Pentru că voi nu m-aţi mai vrea
şi m-aţi goni departe
mult mai aproape de moarte
decât vaca, prietena mea
care spre mine priveşte
cu ochii înţelegători
de mărgărite şi nouri uşori
cu gândul la abatorul ce ni se pregăteşte
şi ei şi mie deopotrivă
de nevăzuta forţă nemilostivă.
şi fruntea sa e de zăpadă blândă
şi nu poartă ochelari
şi tâmpla ei de luna şi mă păzeşte
şi nu stă la pândă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu