cosiţele timpului
Fiecare rãsãrit
şi fiecare asfinţit
e un dar
care se strecoarã
printre toate întâmplãrile vieţii
atunci când vijelia
scrijeleste
sufletul
când suferinte
dureri şi boli
dau buzna în viaţã
ca un tãvãlug
amalgam de trãiri
amintiri si senzaţii
gânduri pãstrate în suflet
uneori chiar fãrã voie
doar braţul
pe care mai poţi sã te sprijini
îţi dã puterea de a rãmâne în picioare
înlãnţuire de mâini fremãtânde
mâini care dau
mâini care cer
împletesc
cosiţele timpului.
Caniculă
Ne retragem la umbra copacilor
din grădină
căldura toridă ne sleieşte
şi ne stoarce de vlagă
doar
atingerea mâinilor tale
mai dă răcoare
în mireasma frunzelor crude
răsucite
de atâta dogoare
se imbrătişează mâinile noastre
iar buzele însetate
sorbesc sărutul
ne arde pământul fierbinte
talpa
desculţă
în inima cerului
soarele vesteşte
amiaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu