duminică, 13 ianuarie 2013

LECŢIE DESCHISĂ LA MIREŞU MARE


                       
 Sfîrşit de an 2012.
Aurelia Oancă - membră în Liga Scriitorilor Români - îşi lansează cartea pentru copii "Săniuţa fermecată". A şasea de acest fel. După Poveşti de iarnă (2008), Tărîmul zîmbitor (2009), Lilica-Buburuzica şi Dodi-Licurici (2009), Menelau-Merlau şi Lilica Miaurica (2010), Frumoasa Sânziana (2011). Lansare de carte - expresie intrată în Maramureş, în limbajul uzual. Nu este Tîrgul Gaudeamus, cu imense stive de cuvînt scris. Dar, în mod cert, Baia Mare (cu extensii în teritoriu) a devenit o cochetă capitală a paginilor tipărite şi adunate între coperte (aş zice "coperţi" deoarece sună mai frumos). Lansare nu în saloane de la "centru". Ci la Şcoala Gimnazială Mireşu Mare, în Centrul  de documentare şi informare - CDI. Aţi remarcat? O şcoală care dispune de un asemenea spaţiu, adus la profilul enunţat, prin transformare (cu pricepere de arhitect) a două săli de clasă. Spaţiu cuprinzător pentru densitatea aparaturii electronice, a fondului  de carte şi presă. În cochetul studiou, chiar corespondenţii personajelor din carte. Copii (clasa a IV-a condusă de învăţătorul Dragoş Gelu, avînd şi licenţa în jurnalism, cu masteratul din dotare). Părinţi, bunici, fraţi şi surori (familia). Învăţători, profesori şi ceilalţi slujitori ai şcolii (din administrare, secretariat ş.a.). Desigur şi invitaţii: autoarea Aurelia Oancă (foto), preşedintele Ligii - MM dr Mihai Ganea, moderatoarea Atelierului Literar, prof. Virginia Paraschiv - critic de artă, prof. Ion P. Pop - jurnalist.
Elevii: nu doar obligaţia de a asculta, ci şi dreptul de a întreba
Toţi au vorbit: mesaje cu adresabilitate directă la copii şi părinţi. Secvenţe oratorice plăcute auditoriului. Pe fondul urărilor de primire prin colinde (în copilăria mea erau colinzi) duios interpretate de cei care compun clasa a IV-a. Copiii sînt fantastici. Dezlănţuie o stare ornată cu impresionante elanuri. Pozitive neastîmpărări. Nici nu apucă domnul învăţător să lanseze "comanda", că purtătorii uniformelor şcolare ţîşnesc într-un splendid răspuns. Sub binefăcătoarele îndemnuri ale sărbătorilor care vin. "Nici o sărbătoare-n lume nu are un mai frumos nume." La provocarea elevilor, autoarea cărţii le oferă aşteptatul "colac". Are înfăţişarea de carte proaspăt scoasă de sub tipar "Săniuţa fermecată". Cu cuvinte-versuri asemenea. Clădită din eternitatea cărămizilor sale speciale: litere-silabe-cuvinte-propoziţii-fraze. Cum afirma şi doamna directoare Lucica Mogoş (profesoară de română): "Cuvîntul scris rămîne, indiferent de asaltul tehnologiei". De remarcat: latura interactivă a întîlnirii: copiii au fost învăţaţi (rugaţi, îndemnaţi) să pună întrebări. De felul: ce şi cum ar vrea să se scrie în cărţile destinate lor sau cum n-ar vrea?
Zîmbet de copii
Într-o recentă carte scrisă de domnul învăţător ("Instantanee maramureşene"), Mireşu Mare şi şcoala de aici are cele mai multe prezenţe (peste 30). Directoarea subliniază: "A mînui condeiul nu e la îndemîna oricui. Învăţătorul nostru are mînuirea la ... îndemînă". (Subliniem şi contribuţia doamnei Corina Drăgan, director adjunct (profesor de chimie-fizică - la reuşita întîlnirii). De fapt, n-a fost o simplă întîlnire. A fost o splendidă lecţie aplicată. Cu valori multidimensionale. Oră de clasă, reunind forţele care ar trebui să o compună - copii şi părinţi, educatori, material didactic deosebit. O carte adresată lor, chiar autoarea. Care a citit un fragment. Moment încheiat cu colindul "Moş Crăciun cu plete dalbe." Interpretează clasa a IV-a dirijor - chiar învăţătorul. Se adaugă toţi cei prezenţi. Un "cor atotcuprinzător". Mă uit la copii. Zîmbitori, explozivi. Nicio cută. Nici o ezitare. Dar de cealaltă parte? După ce copiii din viaţa lor s-au retras, peste ei năvălind ...?
Liga: în interiorul faptelor, nu în afara lor
N-a fost scăpată privirii prestaţia moderatorului - Virginia Paraschiv. Cu coerenţă (şi competenţă). Cu darul de a asigura fluenţă  şi armonioasă alternare a desfăşurărilor. Sîrguinţa Ligii de a evada din formele statice ("fotoliul de interior"). De a căuta punctele de articulare a evenimentelor. De a trece într-o comodă amintire, pilduitoarea stihuire ... "e uşor a scrie versuri, cînd nimic nu ai a spune ..."

                                                                            Ion P. POP

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu