Dacă crezi în egalitate între
oameni te înşeli. Dacă crezi în egalitate juridică între indivizi ca subiecţi
de drept , eşti pe drumul cel bun, de principiu… În orice Constituţie
egalitatea e consacrată, dar e mai bine să o priveşti strict juridic. În faţa
instanţei există egalitate de arme, dar în viaţa practică egalitatea e repede
înlăturată de diverşi factori: sociali, economici, culturali. A admite că eşti
egal cu un manelist înseamnă a te desconsidera. Dacă creştinismul promovează şi
el acest concept de egalitate, în faţa lui Dumnezeu, nimeni nu te opreşte să nu
vezi contrariul în lumea terestră. Singura cerinţă impusă e bunul simţ, respectă
chiar dacă nu eşti respectat. Nu poţi trata cu un inferior, nu te poţi
justifica, e inutil. Renunţă la orgoliu, consideră-l ceea ce este, nu-l
ataca; nimic nu e mai josnic decât a umili un inferior.
Părinţii - că vrei sau că nu
vrei, bunul simţ ca lege fundamentală te obligă să fie singurii care au dreptul
să te critice. Doar în faţa lor caută să te justifici când se impune o asemenea
conduită. Nu-ţi deplânge existenţa în faţa lor, ei sunt direct responsabili de
actul fiinţării tale, de aceea indiferent de starea de fapt, lamentarea
în faţa lor fă-o inexistentă.
Bunul simţ - legea
fundamentală a existenţei tale, indiferent de faptul că el poate fi perceput
drept ipocrizie. Nu e treaba ta să te gândeşti la opiniile celorlalţi în ceea
ce te priveşte. Orice nu-ţi este util, înlătură. Tolerează, dar nu face
compromisuri inadecvate structurii tale morale.
Simţul moral - înclinaţia de a face
binele, Dumnezeu.
Nu
tolera leneşii, cerşetorii şi pe cei care se pot ajuta singuri. A face
contrariul e sinonim cu incurajarea lenii, cerşetoriei şi parazitismului.
Cumpătarea să devină regula,
iar orice exces fizic, fiziologic ori de altă natură, ori temperamental, ori
orgoliu, trebuie înlăturat treptat, prin educaţie. Rezultatul acţiunii
anterioare trebuie să fie fără urmă de îndoială modestia. Dacă în drumul tău
spre modestie vei întâlni şi umilinţa, şi vei fi supus ei, atâta timp cât nu ai
mijloacele necesare să o contracarezi prin argumente obiective, îndură!
Un caracter puternic se poate naşte şi din umilinţe. Dacă umilinţa te determină
să ai resentimente şi dorinţe vindicative şi să poţi pune în mişcare acele
dorinte atunci când ai mijloacele necesare, realizează că e josnicie. Şi orice
e josnic te otrăveşte spiritual. Adevărata ta satisfacţie să fie învingerea
josniciei, indiferent de modalitatea în care se manifestă, şi abia atunci vei
putea afirma că eşti un om înţelept..
Nu căuta modele care nu sunt potrivite
personalităţii tale. Nu te forţa sa fii ceva sau cineva ce nu poţi să fii.
Niciodată viaţa nu se opreşte la o treaptă, e o scară fără de sfârşit de
posibilităţi şi orice treaptă urcată e o evoluţie. Ambiţia nu trebuie să te
orbească, nu o refuza, priveşte-o doar şi o alătură bunului simţ. Orice ambiţie
contrară bunului simţ te înjoseşte. Nu te pretinde mai mult decât eşti,
niciodată nu te autocaracteriza pentru că în nici un moment al vieţii tale nu
eşti capabil să te înţelegi sau cunoşti cu adevărat. A te caracteriza cu
pretenţie de obiectivitate e o minciună. Şi a te minţi pe tine însuţi e mai
josnic decât a minţi pe alt individ. Orice minciună e josnică.
Gândurile tale nu le încredinţa nimănui.
Nu căuta un confident incapabil pentru a te mulţumi. E bines să te destăinui,
dar şi mai bine să te destăinui sub forma mărturisirii. O spovedanie nu doar
îţi linişteşte sufletul şi mintea, simbolic te face mai curat ca în momentele
anterioare ei.
Între voinţa şi obiectul voinţei/rezultat,
e mai bine să te canalizezi pe rezultat. Nu-ti impune o voinţă de fier,
gandeste-te la rezultat, la ce urmăreşti. Un fumător înrăit ce a primit
recomandarea de a renunţa la acest viciu de la medic, va renunţa nu datorită
voinţei lui ci a rezultatului dăunător pe care doreşte să-l evite. Între ambiţie,
voinţă, rezultat/scop alege pe ultimul. Voinţa chiar dacă o ai sau nu e
subsidiară beneficiului/rezultatului obţinut.
Nu căuta o vreme confortul sau
satisfacţia, indiferent de modalitatea în care aceasta din urmă se manifestă.
Supune-ţi trupul unor privaţiuni, în măsura posibilităţilor tale de suportare.
Poţi aprecia confortul doar atunci când e îţi lipseşte. Dacă nu te lipseşti de
el, devii slab, neputincios, te moleşeşti...
Între cruzime şi sensibilitate , alege-le
pe ambele. A fi dominat doar de una sau alta poate avea consecinţe negative. O
sensibilitate exaxerbată te face slab, o cruzime moderată te poate întări,
pregăti... Dacă crezi că simţurile tale nu pot fi educate, te înşeli.
Port un respect-faţă de mine însumi- ce
este superior oricărei forme de respect faţă de ceilalţi A nu mă respecta e
sinonim cu o tentativă de sinucidere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu