Ştiţi că
românii sunt generoşi şi darnici, şi se gândesc mereu la ceilalţi, nu? De exemplu, ţi-ar împrumuta cu tot
dragul o ţigară. Cum intri la el în casă, sare să împartă cu tine din rezerva
strategică de alcool, indiferent sub ce formă s-ar prezenta. E gata să se roage
pentru tine şi pentru sănătatea ta. Şi, dacă îl prinzi într-o zi bună, poate
chiar aprinde o lumânare pentru tine, la secţiunea viilor. Totul ca să fii
sănătos şi durabil. Un singur lucru nu prea face românul: să doneze sânge. Asta
nu, pentru că se ştie că sângele nu se regenerează, cât ai, atâta e. Şi nu vrea
nimeni să rămână fără.
E de
înţeles teama asta într-o ţară care e cu un picior încă în evul mediu. Sunt de
înţeles şi cei care donează, totuşi, dar nu ca să facă un bine, ci pentru un
abonament pe mijloacele de transport în comun şi o masă gratuită. În fond,
important e că sângele acela ajunge la cineva care chiar are nevoie de el.
Dar e de
neînţeles cum poţi fi asistent medical şi să furi sânge destinat unui pacient!
Adică tu, cel chemat să aibă grijă de cei bolnavi, tu, cel care ar trebui să
fii primul la donat, încerci să vinzi şansa la viaţă a unui om doar ca să te
plimbi gratis cu autobuzul sau ca să-ţi poţi cumpăra bere fără să plăteşti? Cam
ce fel de jigodie eşti? Şi cum dracu, în loc să te faci politician, ai ales un
domeniu care necesită, teoretic, responsabilitate, corectitudine şi empatie
pentru cei în suferinţă?
Da, oricât
de greu ar fi de crezut, un astfel de specimen există şi lucra la Spitalul
Colţea. Şi s-a gândit să economisească 63 de lei, furând sânge şi vânzându-l la
Centrul Naţional de Transfuzii. Nu faşe sau leucoplast, mănuşi chirurgicale sau
bisturie, deficitare în spitalele româneşti dar, totuşi, mai uşor de înlocuit. Ghinionul lui că a dat peste un om cinstit
care a chemat poliţia.
Dincolo de
mizeria asta bipedă, rămân două întrebări: cum naiba ajunge un astfel de
specimen să lucreze în sistemul sanitar şi, mai ales, cum a putu fura o pungă
cu sânge fără ca nimeni să nu observe? Au prea multe şi e greu să ţii evidenţa?
Radu Herjeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu