POESIS - GHEORGHE POP DEMIREŞ

Pe undeva şi nu se ştie, un erou necunoscut

     Gavril Birţ – Mireşu Mare

La FODOMENT!

     (La fodomentul bunicului meu, Gavril Birţ)

La fodomente-n vremuri răvăşite

Cu gânduri mult prea triste

Ne adunăm cam triumfal

De un stigmat, material, banal

Uitând, nimicnicind când, barbar

La fodoment. Eroii au murit demult

Cu tricoloru-n sânge şi amar

Din moarte înspre viaţă

Cu sacrificiul solidar

La fodomente

Eroii încă mor mortal

Urmaşii au uitat de mult a-i plânge

Urmaşii câţi mai sunt

Le caută mormintele-n zadar.

Eroii mai trăiesc!

Urmaşii mor şi ei mortal

Sub tricolorul secular.

Eu ard

Eu ard cu mine însumi

Nu numai pentru ai mei

Eu ard în sfinte candele spre asfinţit

Şi iarăşi ard şi suflet şi genune

De parc-aş aştepta ziua de mâine

Minune dinspre-ntuneric spre lumină

Şi simt nevoia flăcărilor răsărinde

Să ard cu mine însumi pentru toţi

Să umplu cu EU-L meu

                       Candele sfinţite.

Răcoarea din candelă

Punem candele la sfinţit

În ordinea mărimii

În candela cea mare

Pot intra eu.

Nu ai întotdeauna ocazia

Să arzi pentru ai tăi

La candelă flăcările

Sunt răcoroase

            Te pătrunde frigul

             Până la oase.

Basarabia

Din nou BASARABIA e terfelită

ca de atâtea ori

Ţaru-i nesătul şi înarmat peste măsură.

Scrâcnesc gloanţele-i pocnesc din gură

Şi occidentul ca de-atâtea ori

Cu buzele oprite- tace.

            E prea spre asfinţit.

Nu ştiu ce sunt alea lanuri

Dar îmi place cum sună

Lanuri sau lambrozieni

În primăvară

Nişte boschetari mi-au scos

Din garaj, Basarabia

Deşi nu-i bine să o atingi

Că a fost furată de atâtea ori

Încât dacă-ţi laşi amprenta pe ea

Intri la complicitate

Iar noi, scriind o poezie de vară

Scriem despre fete cu ţâţele-afară

Basarabia e o bătrână cumnată

Cu ţâţele la gurile Dunării

Aproape secată.

Ţara mamă, neputincioasă-i departe

Şi occidentu-i prea spre asfinţit.

Ţaru-i din nou nesătul

Grigore Vieru mai învie înc-o noapte.