miercuri, 26 august 2015

Îngrozitorul secret al maghiarilor din Ungaria şi România

Trebuie să vă spun că în acest articol, mă voi rezuma la fapte. La cele recunoscute de istorici şi voi încerca să prezint cât mai corect situaţia. Fac asta din două motive. Odată pentru că îi respect pe maghiari deopotrivă cu românii şi apoi pentru că Mişcarea Comunitaristă iubeşte adevărul.
Maghiarii au pretenţii teritoriale la toţi vecinii. Dacă aceste pretenţii sunt întemeiate sau nu, dacă ele sunt corecte şi argumentate istoric, e treaba istoricilor maghiari, sloveni, slovaci, austrieci, sârbi, croaţi şi ucrainieni. Pe mine mă priveşte Transilvania.
În şcolile maghiare se învaţă faptul că la venirea maghiarilor - la începutul secolullui X – în Transilvania era vid de populaţie. Asta e principala teorie pentru care maghiarii în ziua de azi revendică Transilvania.
- Pentru maghiari nu are nici importanţă faptul că populaţia majoritară - de aproape 80% -
din Transilvania e de origine română.
- Nu are nici o importanţă că în inima Transilvaniei sunt rămăşiţele Statului DAC la tot pasul.
- Nu are nici o importanţă că românii vorbesc şi astăzi limba latină (foarte puţin modificată) deşi sunt în mijlocul unor state de origine slavă.
- Nu are nici o importanţă că Transilvania însăşi poartă un nume latin şi nu are importanţă că Transilvania nu a făcut parte niciodată din Ungaria.
- Nu are absolut nici o importanţă că ungurii însăşi se recunosc pe sine ca migratori, venind din Asia şi asediind o mare parte din Europa.
Nu, ei spun că Dacii au dispărut din istorie şi că Transilvania era goală când s-au refugiat ei, în urma războiului cu moravii şi bulgarii care i-au împins spre Nord.
Documentul care consfinţeşte aceste convingeri maghiare este celebra "Gesta Hungarorum" a lui Anonimus. Problema e că până şi această scriere vorbeşte pe alocuri de lupta de 200 de ani a maghiarilor pentru a cuceri Transilvania şi de faptul că în anii 904 au de-a face în Transilvania cu un român pe nume Gelu care conduce o formaţiune statală românească.
După creştinarea lor sub Sf. Ştefan, în anii 1001 începe lupta de 200 de ani pentru cucerirea Transilvaniei. Efectiv, două triburi maghiare - Kende şi Gyula - pătrund prin bazinul Mureşului şi al Someşului, venind dinspre Câmpia Panonică. Kende îşi stabileşte centrul de putere în Câmpia Tisei, iar Kende la Apulum care la acea vreme se numea Bălgrad, fiind locuit de români şi de slavi, iar acum se numeşte Alba Iulia.
În anii 1003 regele maghiar Stefan (Istvan) cucereşte Bălgradul şi ia în captivitate pe Gyula. Regii maghiari aduc colonişti saşi în Transilvania sau apelează la ajutorul Cavalerilor Teutoni pentru a apăra Transilvania de invaziile cumanilor. Administraţia Transilvaniei se află acum în mâna unui "guvernator regal" sau a unui voievod care spre jumatatea secolului XIII controla întreaga regiune.
Societatea era împărţită între 3 "naţiuni privilegiate": maghiari, saşi şi secui. Deşi populaţia majoritară era românească ea purta numele de "iobagi" şi era o populaţie fără drepturi. Iobagii nu puteau deţine ranguri nobiliare, cu câteva excepţii notabile, precum Ioan (Iancu) de Hunedora - devenit apoi regent al Ungariei, sau fiul său Matei Corvin devenit rege al Ungariei.

În 1437 are loc "Răscoala de la Bobâlna"  ( foto 1 ) prin care iobagii îşi cer drepturile. Aceasta este înăbuşită în sânge, iar sclavia iobagilor devine şi mai aspră. La 1514 are loc Războiul Ţărănesc condus de Gheorghe Doja, ce va zdruncina destul de tare Ungaria. Astfel slăbită, este învinsă de către turci la Mohacs în 1526 şi împărţită practic în
2 zone de influenţă: Ungaria de Vest - sub dominaţie Habsburgică şi Ungaria centrală sub dominaţie otomană.
Astfel, îşi pierde puterea în Transilvania. Aceasta rămâne totuşi sub conducerea familiei
Bathory, dar practic puterea e împărţită între austrieci şi turci.
În 1599 Bathory este învins la Şalimbăr de către Mihai Viteazul care preia controlul asupra Transilvaniei, ajutat de armata austriacă. În 1600 cucereşte şi Moldova, întregind astfel o parte din vechea Dacie. La 9 august 1601 Mihai Viteazul este asasinat, iar construcţia sa politică se prăbuşeşte, conducerea Transilvaniei revenind din nou Austriei.
În 1604 Ştefan Bocskay conduce o revoltă împotriva stăpânirii austriece, iar în 1606 e
recunoscut de către împăratul austriac ca prinţ al Transilvaniei. Sub domnia sa şi a succesorilor săi, Transilvania devine capitala maghiară a culturii. Artele, comerţul şi religia înfloresc. Sunt acceptate 4 culte religioase: catolicii, luteranii, calviniştii şi unitarienii. Religia ortodoxă nu este oficială, dar este îngăduită alături de cultul mozaic. Cele mai vechi biserici ortodoxe din Transilvania datează de la mijlocul secolului XV.
Pe fondul creşterii puterii militare austriece, la 1711 Transilvania îşi pierde independenţa,
căzând total sub influenţa Habsburgilor care numesc guvernatori în provincia Transilvana.
În 1765, Transilvania este proclamată de către Habsburgi "Mare Principat". În 1791 românii elaborează o petiţie către împăratul austriac Iosif al II lea în care cer drepturi egale cu maghiarii şi saşii. Petiţia este respinsă de către Dieta Transilvaniei, iar românii majoritari rămân în starea de toleraţi ca şi grecii, armenii şi evreii.
La 1848 PENTRU PRIMA DATĂ ÎN ISTORIE, TRANSILVANIA ESTE ANEXATĂ UNGARIEI.
Românilor li se promite abolirea sclaviei în schimbul ajutorului împotriva intervenţiei austriece. Românii refuză, în schimb, împreună cu saşii ajută coaliţia austro-rusă, astfel că Ungaria Mare a lui Lajos Kossuth a fost reprimată în mai puţin de 1 an.
Între 1849 şi 1860 a avut loc o guvernare militară austriacă, foarte severă în care maghiarii au fost discriminaţi ca pedeapsă pentru încercarea lor de alipire a Transilvaniei. Din 1860 până în 1867, austriecii renunţă la atât la guvernarea militară cât şi la discriminarea maghiarilor, însă oferă drepturi egale românilor.
Totuşi prin compromisul de la Ausgleich din 1867, Austria oferă Transilvania Monarhiei

Ungariei, aceasta făcând parte din Ungaria până la 1918 când este proclamată România Mare ( foto 2 ).
La 1 Decembrie 1918, românii din Transilvania adunaţi la Alba Iulia proclamă unirea cu patria mamă, născându-se astfel, pe ruinele Daciei o nouă Românie.
Comuniştii lui Bela Kun intră în Transilvania spre a pedepsi unirea, însă armata română ocupă Budapesta şi schimbă guvernul lui Bela Kun.
După Primul Război mondial câştigat de puterile aliate, imperiul austro-ungar este declarat învins, iar ca succesor al său e numită Ungaria. Prin Tratatul de la Trianon din 1920 sunt consfinţite graniţele României. Ungaria rămâne nemulţumită şi datorită faptului că peste 3 milioane de maghiari rămâneau în afara graniţelor noul stat maghiar.
Urmare a dorinţei de revizuire a tratatului de la Trianon, Ungaria se aliază în cel de-al doilea război mondial cu Germania şi Italia. Misiunea este încununată de succes, iar la 2 noiembrie 1938 are loc Primul Arbitraj de la Viena, unde Ungariei i se oferă o parte din Slovacia ( Felvidék ) şi una din Ucraina ( Rutenia ). În urma celui de-al doilea Arbitraj de la Viena (pe care noi românii îl numim Diktatul de la Viena) Ungariei i se oferă la 30 august 1940 - 43.492 km pătraţi din Transilvania.
În 1947, după înfrângerea Germaniei, Arbitrajul de la Viena este anulat prin Tratatul de pace de la Paris, unde Ungaria în calitate de învins renunţă la specificaţiile celor două arbitraje de la Viena, iar Transilvania se reântregeşte în sânul României.
Şi acum, după ce am prezentat pentru clarificare faptele, urmează: BOMBA ADN
Dacă pretenţiile teritoriale ale Ungariei au ca fundament "Cronica Anonimă" ce susţine teoria migraţionistă a românilor şi vidul de populaţie găsit de triburile maghiare în secolul IX în Transilvania, genetica spune altceva.
În mod normal, dată fiind patima cu care partea maghiară revendică Transilvania, nici măcar genetica care dovedeşte că românii de acum, vorbitori de limba română, au acelaşi ADN cu primii locuitori ai Europei, respectiv cu grupa genetică " Haplogroupul I-M170"
nu-i va convinge pe unguri să respecte poporul român şi teritorialitatea acestuia.
Mai mult decât atât, studiile ADN dezvăluie că Haplogroupul I-M170 se regăseşte mai intens pe teritoriul fostei Dacii şi în zona nordică a Europei, consfinţind astfel trecutul arian al Dacilor şi implicit al acelora care au acelaşi ADN şi în ziua de azi.
Problema cea mai mare a ungurilor e însă faptul că 25% din ADN-ul lor e identic cu cel românesc. Ori asta înseamnă ori că au ajuns în Europa cu 5.000-10.000 de ani înainte decât ei însuşi afirmă, ori că 25% dintre ei sunt români.
Aşadar, conform studiilor privind distribuţia genetică în Europa, pătimaşii unguri duc o luptă fratricidă cu românii. Atrocităţile ungureşti, pe care le voi prezenta într-un documentar în josul paginii şi eterna ură la adresa românilor se dovedeşte a fi în fapt o manipulare ticăloasă a acelei părţi sângeroase din structura enică a poporului maghiar.
Închei cu următorul manifest: Fratele meu maghiar, e posibil ca tu cel care înjuri românii să fii român. Român care ţi-ai uitat limba în urma maghiarizării forţate ce a ţinut un mileniu. Poate că străbunicii tăi au fost români. Poate că str-stră-bunicii tăi vorbeau frumoasa limbă latină. Şi mai ales poate că n-ai ajuns în Europa în goana calului ci ai fost aici ca şi mine, de mii de ani.
Bibliografie:
- Dragomir, Silviu, La Transylvanie avant et apres l'Arbitrage de Vienne.
- Encyklopédia Slovenska (Enciclopedia slovacă), vol. VI, Academia Slovacă de Științe,
1982.
- Ana-Maria Velter, Transilvania in secolele V-XII - Interpretări istorico-politice și economice pe baza decoperirilor monetare din bazinul Carpatic, secolele V-XII, Editura Paideia, Bucuresti, 2002


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu