George Țărnea e-n țărână
de la leat două mii trei
dar poemul lui e viu
și vâslește cu aripa
prin contemporanii mei
Într-un buzunar de gând
strâng și cer, strâng și pământ
strâng pogoane de cuvânt...
chiar de-mbătrânește grinda -
rămân smalțul și oglinda
De te-aș fi-ntâlnit pe cale
tu ca mester și eu calfă:
mergi pe urmă-mi fără grai
poate-mi pierd eu vreo idee -
să mi-o aduni și să mi-o dai
Căci e joc de nori pe cer
întocmai trecător ca viața
ca plecarea și venirea -
într-un picur de frumos
prinzi de-un deget nemurirea.
Baden/Noiembrie
2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu