Când ”V de
la Vendetta” a debutat,
nimeni nu şi-a imaginat că acea mască a lui Guy Fawkes avea să devină un simbol
al unei comunităţi de hackeri, care şi-a asumat rolul de justiţiar cibernetic
şi judecător al nedreptăţilor guvernamentale. Cel puţin în teorie asta ar face
Anonymous. Pe de-o parte, există oameni care îi văd pe cei de
la Anonymous ca pe un
batalion care luptă pentru drepturi şi libertăţi, iar, de cealaltă parte,
criticii afirmă că n-ar fi altceva decât un soi de acoperire pentru o serie de
acte penale, penibile şi, uneori, distructive. Adevărul, însă, s-ar putea să
fie undeva la mijloc, căci e mai mult gri decât alb şi negru. Şi recent aceştia
s-au preocupat şi de Donald Trump. Pentru a înţelege ce e, de fapt, Anonymous,
trebuie să amintesc câteva evenimente care le-au marcat începutul. Aruncând o
privire asupra istoriei celui mai faimos grup de hackeri activişti ai lumii,
afli că ”naşterea” lor a fost oarecum sporadică şi amorfă. A fost nevoie de mai
mulţi ani pentru a ajunge în atenţia publică, iar numele a fost inspirat de
site-ul 4chan - e pseudonimul predefinit pe care ţi-l atribuie când vrei să
publici. Prima activitate Anonymous a fost mai mult un amuzament decât vreo
operaţiune serioasă. Au pătruns în serverele site-ului Habo Hotel, un loc
virtual de petrecere a timpului liber şi amuzament dedicat adolescenţilor.
Aceşti “anonimi” au ”inundat” hotelul cu
panouri amuzante şi au blocat accesul la piscină. Însă lucrurile aveau să
devină mult mai serioase pe măsură ce comunitatea lor creştea, lărgindu-şi aria
de interese. În 2008, de exemplu, au creat un cont de Twitter numit
@basementdad ca o formă de protest împotriva lui Joseph Fritzl, un austriac
care timp de 24 de ani şi-a violat fiica pe care o ţinea captivă într-o
pivniţă. Ulterior, contul
creat de ei a atras o jumătate de milion de abonaţi. În decursul aceluiaşi an,
grupul a reuşit să atragă într-adevăr atenţia cuvenită după ce au atacat
site-ul oficial al Bisericii Scientologice, motivând că aceasta nu face altceva
decât să influenţeze negativ şi să spele creierul membrilor ei. A urmat o
campanie masivă initulată ”Project
Chanalogy”, care s-a mutat online şi a generat o serie de proteste împotriva
acestei biserici. În aceeaşi perioadă, ca un ecou a ceea ce s-a întâmplat, a
fost prima dată când Anonymous au fost ”văzuţi”. Aceşti şi-au conturat semnele
distinctive după ce pe YouTube a apărut un clip video prin care îşi anunţaut
intenţiile. Personajul din video purta vestita mască atribuită lui Guy Fawkes
şi, folosindu-se de o voce computerizată, anuţa prima dată sloganul Anonymous:
”Noi suntem Anonymous. Noi suntem o legiune. Nu iertăm. Nu uităm”. În 23 mai
2009, un grup de persoane care pretindeau că fac parte din această comunitate,
purtând masca specifică, au amplasat un butoi cu praf de puşcă fals în faţa
clădirii parlamentului britani, motivând gestul drept o formă de protest
împotriva felului iresponsabil în care parlamentarii cheltuiau banii ţării.
Luminiţa de la capătul umbrei în care era Anonymous După ce oamenii s-au
obişnuit cu ineditul operaţiunilor, activitatea lor părea că avea să intre
într-un con de umbră până la demararea alteia în 2010. În acel an, au urmat o
serie de atacuri DDoS (n.r.: distributed denial of service - supraîncărcarea
unui sistem informatic cu cereri) împotriva Visa, Paypal şi MasterCard,
argumentând că aceştia, prin acţiunile lor, au încălcat protocolul de a
respecta dreptul oamenilor la informaţie conform Wired. Anonymous a ieşit în
evidenţă în anul 2011 după ce au atacat HBGary şi HBGary Federal, divizii ale
unei companii care vinde soluţii de securitate guvernului american. Atacurile
respective au avut loc în acelaşi timp cu sprijinul activ pe care AnonOps îl
arăta revoluţiilor sociale din ceea ce a ajuns cunoscut drept Primăvara Arabă.
Surprinşi de uşurinţa cu care au spart serverele HBGary, unii membri, pentru
amuzament şi ca să arate cât de slabă le este securitatea informatică a unor
astfel de instituţii, au spart şi serverele altor companii. Acea a fost clipa
în care acest hacking de agrement trebuia să se diferenţieze de cel care avea
ca scop activismul politic. Atunci s-a produs separarea clară a grupării
Anonymous de AnoOps. ”Numele Anonymous a devenit sinonim cu activitatea
politică, chiar dacă la început a avut o formă subersivă şi haotică”, explica
pentru Wired Gabriella Colman, antropolog al Universităţii McGill şi cea care a
documentat cel mai mult gruparea Anonymous. Pentru cei care nu ştiau, cei de la Anonymous nu au un lider
bine conturat, iar abilitatea de a coordona anumite activităţi a ajuns pe mâna
oricui a vrut să profite de ea. Hector Monsegur, un hacker experimentat, care
nu şi-a terminat nici măcar studiile liceale, s-a remarcat pentru că, după ce a
fost hacker pentru amuzament, s-a implicat în activismul politic sprijinind
revoluţiile sociale din Orientul Mijlociu. Cunoscut sub pseudonimul ”Sabu”,
împreună cu alţi cinci membri, a condus în 2011 o serie de activităţi chiar din
apartamentul său din New York. Unii îl consideră Hector Monsegur cel mai reprezentant om al lumii
Anonymous. Şomerul care se dădea şef pe net Offline, acest Sabu era un şomer în
vârstă de 28 de ani, care a avut dificila responsabilitate de a îngriji cele
două fiice ale unor veri, după ce mama lor a fost închisă. Online, acelaşi
personaj era un om cu temperament carismatic şi prietenos care, pe cât era de
iubit, pe atât era de temut, mereu folosind influenţa în avantajul său. Din
punct de vedere infracţional, de-a lungul timpului, mai mulţi membrii din toată
lumea ai grupării au fost prinşi şi arestaţi. Şi pentru că această comunitate
nu are graniţe, nimeni nu cunoaşte numărul membrilor. Nici măcar ei. Oameni din
interiorul comunităţii susţin că, indiferent de amploarea arestărilor, nu poţi
scăpa de Anonymous. Dacă pe plan mondial atacurile marca Anomymus au fos dure
şi multe instituţii au avut de suferit, în România, în schimb, atacurile nu au
afectat prea mult site-urile. Cu toate astea, în 2012, DIICOT a reuşit să
anihileze temorar gruparea locală (12 persoane) după ce aceştia au avut o vastă
activitate infracţională, ajungând să spargă site-ul Institutului Naţional de
Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică. Criminalitatea informatică la
nivelul ţării noastre a constat în accesarea ilegală a sistemelor informatice,
sustragerea de date confidenţiale nedestinate publicităţii, precum şi
publicarea în mediul online a datelor. Grupaţi sub adăpostul anonimităţii şi
libertăţii pe Internet, anonimii din toată lumea au declarat razboi împotriva
celei mai temute organizaţii teroriste din lume, ISIS. ”O să vă vânăm!” a
fost mesajul pe care l-au transmis
Statului Istamic, printr-un clip postat pe YouTube. Această ameninţare vine ca o consecinţă a
atacurilor de la Paris,
când 129 de oameni au fost ucişi şi 352 au fost răniţi. O ameninţare similară împotriva acestora a venit
şi după drama atacurile de la
Charlie Hebdo. Ca impresie globală, Anonymous a devenit o
”voce” importantă în agenda lumii. Desigur, unele cauze pentru care luptă ei,
precum libertatea Internetului sunt, în fond, bune, dar asta nu îi face în
totalitate buni. Activităţile lor în ceea ce priveşte exploatarea datelor cu
caracter confidenţial, uneori doar pentru amuzament, nu reprezintă o practică
tocmai legală. Cu toate astea, fie ca nu place sau nu, Anomymus reprezintă o
entitate de luat în seamă. Cel puţin dacă vrei să te amuzi, din când în când,
de câte un tip care apare cu o mască pe faţă, închide conturi de Twitter (mereu
o reuşită în combatarea terorismului, nu-i aşa?) şi ameninţă cu războiul
extremişti.Preluare www.adev.ro/nzatpv
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu