Dezguvernate, partidele din România
dau zor cu
lustruirea faţadei politice
Încep prezentul demers cu
clarificarea termenilor înguvernare şi
dezguvernare. Înţeleg prin înguvernare intrarea la guvernare a unui
partid sau a unei alianţe politice, iar prin opusul dezguvernare,
ieşirea de la guvernare (pierderea puterii executive) prin demisie (act
conştient-voluntar), prin demiterea rezultată din pierderea majorităţii
parlamentare sau printr-o moţiune de cenzură izbutită.
Tehnoguvernul de-acuma
(mai degrabă de tranziţie sau umplutură decât format din tehnocraţi sadea) are
meritul că, pe perioada mandatului limitat, satisface pe unii (e drept, cei mai
colţoşi şi firoscoşi – strada cu protestatarii, Uniunea Europeană, Fondul
Monetar Internaţional), năuceşte pe alţii (scormonitorii prin gunoiul lăsat în
urma lor de păpuşarii străini şi autohtoni) şi-i lasă complet indiferenţi pe
cei mai mulţi dintre români, aceştia trăgându-şi zilele potrivit apatiei
găzduită în dogma filosofică: „Ei (adică cei de sus, străini de noi şi gravele
noastre probleme) se aleg şi tot ei se dau jos”...
Căci ce tehnocraţi sunt
aceşti guvernanţi scoşi la comanda străină din mâneca serviciilor secrete, care
– iată – dau iama în firavul buget al României (nici vorbă de economii, doar
cheltuieli cu carul, aşa că până la urmă vor avea parte de alocaţii şi pisicile
prezidenţiale!), dar nici urmă de bani pentru investiţii, deşi cel mai umil
netehnocrat ştie prea bine că o economie fără investiţii este condamnată la
moarte?
Pesemne că tocmai asta se
urmăreşte în centrele de comandă ale globalizării, ca România să-şi lase în
paragină milioanele de hectare de pământ bun de uns pe pâine şi astfel să fie
obligată să cumpere pe bani grei (bani împrumutaţi de la păpuşarii mondiali –
FMI, Banca Mondială) peste 70% din alimentele infestate şi din băuturile
otrăvitoare de pe mesele românilor, ca citricile să fie mai ieftine decât
merele româneşti şi ca litrul de lapte din producţia internă (nu şi laptele
contrafăcut conform normelor europene) să fie cu mult mai ieftin decât celebra
scârboşenie numită Coca-Cola, despre care se ştie foarte bine cât este de
dăunătoare pentru consumatori, dar care are notabile avantaje de felul următor:
spală toaleta mai bine ca orice detergent şi-i foarte eficace la tratarea
plantelor de diverşi paraziţi...
Actualul tehnoguvern
românesc este binevenit şi pentru mult încercatele noastre partide politice,
îndeosebi PSD şi PNL, nu atât din pricina megascandalurilor cu furturi mai ceva
ca-n codru, cât din cauza că multe din piesele lor grele, piese trecute prin
ciur şi prin dârmon, ori zac după gratii, ori au fost obligate să iasă din joc
şi să lase locul altora mai tineri şi mai puţin cunoscuţi, dar în substanţa lor
intimă la fel de corupţi ca predecesorii, respectiv ca mentorii lor (vezi
antologicul cuplu Adrian Năstase – Victor Ponta), căci ticăloşia politică are
grijă să-i facă faimoşi în ţară şi peste hotare.
Aşa că toate partidele au
câteva luni la dispoziţie până la alegerile locale şi parlamentare pentru a-şi
lustrui faţadele. PNL, de pildă, crede că a rupt inima târgului cu Decalogul
său de doi bani, pe care greii (a se citi corupţii putrezi de bogaţi) de la
centru (Ioan Olteanu, Cătălin Teodorescu, Relu Fenechiu, Tudor Chiuariu, Adriean
Videanu etc.) şi din teritoriu (atâţia primari, consilieri şi preşedinţi de
consilii judeţene) nu dau nici măcar o ceapă degerată. Şi asta deoarece
politica postdecembristă (pesedistă, penelistă şi de orice altă culoare) s-a
făcut şi în continuare se va face cu bani, purcoaie de bani la fel de murdari
ca şi cugetele celor care-i manevrează.
Sighetu Marmaţiei,
George PETROVAI
10 dec. 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu