În 16 decembrie
1989 Timişoara devine primul oraş românesc liber de prejudecăţi şi temeri! Învinge moartea şi spaima de comunism!
Europa este cu ochii pe noi! A trecut un sfert de secol de atunci. Recunoştinţa noastră însă este vie şi acum !
În acele zile
însângerate am aflat că au murit 112 oameni şi 373 sunt răniţi. Întorcându-ne în
timp, 16 decembrie '89 a
însemnat cu adevărat începutul Revoluţiei Române. Peste 1.000 de timişoreni s-au opus atunci
evacuarii pastorului reformat Laszlo Tokes, considerat periculos de regimul
comunist. Evacuarea a fost
imposibilă, iar ce a urmat a fost un război “români contra români”. Nu-mi este
nici astăzi clar cum totul a pornit de la cineva care pe urmă a devenit
europarlamentar român şi a vorbit mereu urât despre ţară, despre poporul român.
Cum n-am să înţeleg niciodată cum pastor fiind, a divorţat şi a părăsit domiciliul
conjugal pentru o femeie mai tânără decât mama copiilor lui! Dar revolta de la Timişoara este mai
importantă! Cunosc foarte bine oraşul de pe Bega deoarece am făcut stagiul militar
acolo, la Brigada 9 Grăniceri, am eliberat în ianuarie 1986 cu gradul de fruntaş, categoria a II, specialitatea telegrafist. Cu unii dintre protagoniştii revoluţiei
m-am intersectat, cum ar fi col. Teacă, cpt. Plugaru, maior şi procuror militar
Cosma, lt.col Nechita, toţi de la arma grăniceri.
Să revenim la
faptele de atunci, în 17 decembrie '89, militarii şi miliţienii au deschis
focul asupra populaţiei sătule de lozinci comuniste şi flămânde la mod propriu.
Gloanţele nu au iertat pe nimeni. Preţul plătit de bănăţeni a fost
cutremurator: 112 morţi şi aproape 400 de răniţi. Timişorenii au scris astfel,
cu sânge, prima pagină a Revoluţiei Române. Era 16 decembrie 1989!
"Primul om
care a strigat "Jos Ceauşescu" în seara de 16 decembrie 1989, a fost regretatul poet Ion Monoran", a spus
Nicolae Robu, primarul Timişoarei. Spre seară, lumea
revoltată s-a adunat în faţa Catedralei Mitropolitane, numai că uşile au fost
închise de preoţii de acolo!După ce mai multe persoane au făcut scandal în faţa
catedralei, un preot inimos şi cu frică de Dumnezeu a venit şi a deschis imensele uşile. A fost începutul unei mari revolte care a cuprins întreaga ţară. Asta ar trebui să cunoască şi să se teamă toţi care ne conduc!
Miercuri, 16
decembrie 2015, Timişoara va fi în doliu, în memoria eroilor căzuţi pentru o viaţă
fără foame şi fără frică. La 25 de ani de la primele jertfe româneşti,
dumneavoastră puteţi constata dacă aceste lucruri s-au împlinit şi românii
trăiesc mai bine, în siguranţă, au un viitor pe măsura sacrificiului suprem
dovedit de timişoreni.
La final, un poem
al lui Vasile E. Lupşe legat de acest eveniment istoric:
Regelui Mihai I al României şi sforarilor roşii
României şi din Revoluţia Română, Decembrie 1989
AZI ÎN
TIMIŞOARA
MÂINE ÎN
TOATĂ ŢARA
din acele zile un
„motto” scris cu sânge albastru
Estului roşu
capitala roşului aprins
Timişoara
Eroii cornişă
albastră ard Revoluţia
Albastre coloane
etaloane albastre strigă
Albastrului
nestins coroană indigo
Sânii sângelui
albastru mamă libertate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu