La 23 de ani, era comparat deja cu figuri ilustre ale
ci¬nematografiei franceze, precum Gérard Philipe şi Jean Marais, şi era
considerat corespondentul european al actorului american James Dean. A fost
poreclit chiar şi „varianta masculină a lui Brigitte Bardot“, datorită
trăsăturilor sale uşor efe¬minate. În tot cazul, era un altfel de actor, care
se mişca plin de na¬turaleţe, dezinvoltură şi şarm în faţa aparatului de
filmat, cu toate că n-avea studii de specialitate. A fost regele ecranului
parizian, iar regizorii Luchino Visconti, Jean-Luc Godard, Jean-Pierre
Melville, Michelangelo Antonioni şi Louis Malle s-au întrecut să-i ofere cele
mai bune roluri. Şi când te gândeşti că cele mai intense experienţe nu le-a
avut pe marele ecran, ci în propria sa viaţă, până să fi împli¬nit 20 de ani…
Alain Fabien Maurice Marcel Delon s-a născut pe 8 noiembrie 1935 într-o
suburbie a Parisului, Sceaux, Hauts-de-Sei¬ne, însă a copilărit departe de familie.
Şi asta pentru că părinţii săi, Fabien şi Édith, au divorţat pe când el avea
doar patru ani, fiecare recăsătorindu-se, iar Delon alegându-se cu încă o soră
şi doi fraţi vitregi. Rămas, iniţial, în grija mamei sale, de profesie
farmacistă, Alain n-a fost un copil tocmai uşor de strunit, fiind încredinţat
familiei unui gardian de închisoare şi apoi plasat în pensiunea ca¬tolică
Saint-Nicolas, din Ville d’Issy-les-Moulineaux. Indisciplinat şi rebel, a fugit
de şase ori de la şcoală, fiind exmatriculat din mai multe instituţii de
învăţământ, prima oară din internatul catolic de unde Édith spera să-l vadă
ieşind îmbrăcat în haina de preot. Dar firea lui răzvrătită nu se potrivea
nicidecum cu rigorile bisericii, iar la 14 ani Delon a renunţat definitiv la şcoală,
crezând că se va des¬curca cu banii obţinuţi ca mezelar-cârnăţar în măcelăria
tatălui său vitreg. N-a rezistat decât câteva luni, căci, incitat de prietenii
săi la fel de rebeli, a încercat să fugă în America … cu o barcă. O aventură
care s-a terminat rapid cu o primă arestare – mai mult formală, ce-i drept, dar
care avea să-l aducă în atenţia unui prieten al tatălui său, care l-a folosit
ca actor într-un scurtmetraj intitulat Le rapt, unde interpreta un gangster
mustăcios, care murea la sfârşit.
Trei ani mai târziu, când s-a înrolat în marina militară,
părea că spiritul său zburdalnic se mai potolise. Mai ales că, la nici 17 ani,
ajungea pe frontul din Indochina, la baza militară franceză din Saigon . Dar, ce să vezi, soldatul Alain Delon ajungea în
ares¬tul armatei de câteva ori: o dată pentru că a furat un jeep pentru a se
distra în oraş şi a ajuns cu el în apă; a doua oară pentru că, la repatrierea
în Franţa, vameşii i-au găsit un pistol în bagaje; iar a treia oară pentru că
ar fi fost prins furând. Aşa se face că, în tim¬pul celor patru ani de serviciu
militar, a executat unsprezece luni de detenţie pentru indisciplină! Dat afară
din armată într-un mod dezonorant, a ajuns din nou la Paris 21 de ani şi niciun ban în buzunar. Niciun prieten la
care să poată apela. Aşa că a ajuns să lucreze ba ca vânzător de zarzavaturi,
ba ca hamal în celebrele hale pariziene ori ca portar sau chelner. Norocul i
l-a scos în cale pe actorul Jean Claude Brialy, la vremea aceea doar un
debutant, care, din simpatie, l-a invitat să-l însoţească la Festivalul de Film de la Cannes
Şi uite cum, îmbrăcat într-un costum închiriat şi având-o la braţ pe actriţa
Brigitte Auber, Delon se făcea remarcat mai ales în rândul doamnelor cochete,
bogate şi cu legături în cinematografie. „Pe-atunci, mă interesau doar femeile
mature. Pe fetele de vârsta mea nici nu le observam. Am fost îndrăgostit de
Brigitte Auber, de Michelle Cordoue… Aveau 15 sau 20 de ani peste vârsta mea.
Mi se părea, şi cred şi acum, că reprezentau esenţa feminităţii“, declara el în
urmă cu şase ani la TF 1.
Una dintre ele era Simonne d’Allégret, soţia regizorului Yves d’Allégret, care
s-a grăbit să i-l prezinte so¬ţului său şi să-l recomande pentru un prim rol în
filmul Quand la femme s’en mêle. „Dacă cinema-ul nu m-ar fi descoperit, astăzi,
cu si¬guranţă, n-aş mai fi aici. Aş fi mort. Fiindcă n-am făcut decât prostii,
am fost un derbedeu!“, recunoştea el recent, în cadrul unui interviu. În 1958 a întâlnit-o pe Romy
Schneider la turnarea filmului Christi¬ne, al lui Pierre Gaspard-Huit. A fost
un coup de foudre reciproc. El avea 23 de ani, ea 20. Nemţoaica a uitat de
toate restricţiile impuse de familia sa şi s-a mutat împreună cu Alain la Paris prima ei iubire. Peste un an, pe 22 martie, s-au logodit la Lourdes ,
înconju¬raţi de jurnalişti din întreaga lume. Tineri, frumoşi şi plini de
suc¬ces, erau perechea cea mai en vogue din showbizul parizian. Şi, ca să vă
faceţi o idee despre cât de iubiţi deveniseră, aflaţi că publicul s-a înghesuit
vreme de opt luni să-i vadă jucând în piesa de teatru ’Tis Pity She’s a Hore, a
lui John Ford, regizată de Luchino Visconti.
Au urmat câţiva ani
frumoşi pentru Alain şi Romy, care stră¬luceau tot mai mult în lumina
reflectoarelor. În 1960, Delon avea şansa de-a juca, sub bagheta regizorului
René Clément, în filmul Plein soleil, adaptare a romanului Domnul Ripley de
Patricia Highs¬mith, urmat în 1961 de Rocco şi fraţii săi, de Luchino Visconti,
film ce a luat premiul Special al Juriului la Festivalul Filmului
de la Ve ¬neţia.
Apoi a fost distribuit în Les Amours célèbres, peliculă inspirată din benzile
desenate ale lui Paul Gordeaux. În acelaşi an, actorul cumpăra, în Vieux Nice,
restaurantul La Camargue.
1962 avea să fie un an complicat pentru Delon, care, după
cro¬nicile excelente obţinute pentru interpretarea din Eclipsa a lui
Mi¬chelangelo Antonioni, avea să se confrunte cu crizele de isterie de acasă
ale lui Romy, care prinsese de veste că actriţa şi cântăreaţa germană Nico, cu
care se zvonise că Alain ar fi avut o aventură, a născut un băieţel, pe
Christian Aaron Boulogne Päffgen, poreclit Ari. După şase luni de gelozii şi
certuri interminabile, timp în care actorul a negat paternitatea copilului,
Delon o părăsea pe nemţoai¬că printr-un bilet lăsat pe noptieră, în care o
anunţa că pleacă în Mexic împreună cu actriţa de origine marocană Nathalie
Canovas – divorţată şi ea cu un an înainte de Guy Barthélemy. Îndurerată, Romy
Schneider s-a întors în ţara natală şi, la doi ani de la ruptură, şi-a refăcut
viaţa alături de regizorul evreu Harry Meyen, cu care s-a căsătorit şi s-a
mutat la Berlin.
În mod curios, Romy şi Alain au reuşit să rămână prieteni şi au continuat să
apară în filme precum Piscina (1968) şi Asasinarea lui Troţki (1972).
Între timp, Delon a jucat în Ghepardul (1963), împreună cu
Burt Lancaster şi Claudia Cardinale, a luat-o de soţie pe Nathalie, pe 13
august 1964, şi a devenit tatăl lui Anthony, născut pe 30 septembrie anul
următor, la Hollywood.
Dar chiar dacă el şi soţia sa au avut succes şi pe ecrane, cu
duetul actoricesc din Le Samouraï, faima nu le-a salvat mariajul aflat în
declin. De altfel, în 1968, când Delon a cunoscut-o pe actriţa franceză
Mireille Darc în timpul filmărilor la
Jeff , prima peliculă a propriei case de filme, i-a cerut lui
Nathalie divorţul – moment în care presa franceză l-a numit „devoratorul de
femei“, asemeni „prădătorului“ jucat de el în Ghepardul. După ce relaţia lui cu
Mireille Darc a iscat un imens scandal în presa din Hexagon, Alain Delon nici
n-a vrut să mai audă vreodată de însură¬toare. Asta deşi relaţia lui cu noua
cucerire s-a întins pe o perioadă de 15 ani. Aşa că, devenind tot mai discret
cu viaţa sa personală, Delon s-a dedicat casei sale de filme, ADEL, producând,
după Jeff, celebrul Borsalino, unul dintre filmele franceze cu cele mai mari
în¬casări în acei ani, în care a jucat alături de Jean-Paul Belmondo şi Corinne
Marchand.
Dar nu doar faima îl
aducea pe prima pagină a ziarelor, ci şi sus¬piciunea… de crimă. Căci, în
timpul unor filmări în Belgrad, Delon a angajat doi bodyguarzi sârbi, al căror
sfârşit tragic a fost pus pe sea¬ma lui. E vorba despre Milos Milosevic şi
Stefan Markovic. Pe Mi¬los l-ar fi luat cu el
Iar steaua lui lumina tot mai puternic pe marele ecran,
alături de parteneri ca Bourvil şi Yves Montand (Le cercle rouge), Lino
Ven¬tura (Fantasia chez les ploucs), Charles Bronson şi Ursula Andress (Soleil
rouge), Richard Burton (Asasinarea lui Troţki), Richard Crenna şi Catherine
Deneuve (Un flic), Annie Girardot (Traitement de choc), Burt Lancaster
(Scorpio) şi, evident, iubita sa, Mireille Darc. Şi asta în doar patru ani! În
1973, cântăreaţa Dalida şi l-a dorit alături de ea pe scenă, pentru a cânta
împreună Paroles, paroles, o melodie care a devenit hit în Franţa, Japonia şi Canada . Apoi, a
făcut cuplu cu Jean Gabin în Deux hommes dans la ville, cu Jeanne Moreau în La
race des seigneursşi a făcut continuarea Borsalino & Co. A fost Zorro,
Ţiganul şi Mr. Klein. Dar cel mai bine îi stătea în haina de poliţist (Un flic,
Pour la peau d’un flic, Parole de flic, Ne réveillez pas un flic qui dort). Cu
toate acestea, primul premiu important a venit abia în 1984, când a primit
César-ul pentru prestaţia din Notre histoire. Un moment în care Delon, stabilit
în Elveţia, la
Chêne-Bougeries , trăia deja de trei ani o nouă poveste de
iubire, alături de manechinul olandez Rosalie van Breemen, pe care o cunoscuse
în timpul filmărilor la videoclipul Comme au cinéma, pe vremea când ea avea 21
de ani, iar el 57. O relaţie din care au rezultat alţi doi copii: Anouschka
(25) şi Alain-Fabien (21).
Înainte de-a anunţa că-şi încheie cariera artistică, a
acceptat să apară în filmul lui Bertrand Blier, Les acteurs (2000), un omagiu
adus actorilor Jean Gabin, Lino Ventura, Bourvil, Yves Montand, Jean-Paul
Belmondo şi Gérard Depardieu. Dar Delon n-a putut sta departe de lumina
reflectoarelor, aşa că a revenit în televiziune, în serialul Frank Riva şi în
adaptarea romanului lui Kessel, Le lion.
Din păcate, însă, ajunsese tot mai puţin exploatat artistic
şi fo¬losit mai mult ca subiect de scandal. Căci, în 2001, Ari (presupusul lui
copil cu cântăreaţa germană Nico), devenit între timp fotograf, revenea în
atenţia publică, cu un album de amintiri, L’amour n’oublie jamais, în care
afirma că este fiul ascuns şi nerecunoscut al lui Alain Delon. Apoi, după
despărţirea de Rosalie van Breemen, în octom¬brie 2002, a început lupta
crâncenă din tribunale pentru obţinerea custodiei celor doi copii ai lor,
Anouchka şi Alain-Fabien. Iar Ghe¬pardul avea să-şi arate colţii cu toată
furia, nevrând niciun moment ca minorii lui să fie crescuţi departe de Elveţia
lui dragă, care-l ad¬optase cu mândrie ca cetăţean al său. „Când erau mici,
copiii mei stăteau cu mama lor, pentru că eu eram plecat în turnee. Acum, mi se
pare normal să stea şi cu mine“, spunea Delon în timpul lungilor sale bătălii
juridice cu fosta lui parteneră de viaţă, care i-a dus pe copii în Olanda şi
i-a făcut să treacă prin emoţiile a două mariaje ale sale, cu afaceristul Alain
Afflelou (2002-2008) şi cu milionarul Roberto Agostinelli (2010-2012), ambele
sortite eşecului. Într-un astfel de climat familial nesigur şi având bani pe
mână să-şi satisfacă orice capriciu, urmaşii lui Delon au testat deja toate
plăcerile nelipsite de la party-urile copiilor de bani gata, Alain-Fabien
ajun¬gând, la numai 16 ani, dependent de droguri şi clientul unei clinici de
dezintoxicare din Amsterdam. Moment în care Alain a interve¬nit pentru ca
băiatul său să fie tratat la domiciliu, la reşedinţa lui din regiunea Loiret.
Numai că Delon n-avea
de gând să-l ţină lângă el numai pe peri¬oada recuperării, cerând unui tribunal
parizian să i-l încredinţeze legal. Rosalie l-a contracarat în instanţă,
spunând că nu l-a lăsat pe Alain Fabien să-şi continue studiile la un liceu
prestigios din Elveţia, ales de ea. Şi nici pe ea n-a lăsat-o să-l trimită la o
şcoală din Aspen , Colorado uşa
liceului! Elveţia e aproape de noi, e uşor de ajuns până acolo şi e plină de
şcoli bune, cele mai bune din lume!“, a declarat el pentru publicaţia franceză
Paris Match. Dar bucuria de-a fi reuşit să-l plaseze într-un institut de renume
a fost umbrită de faptul că influ¬enţa lui, ca personaj de primă mână al
Franţei, nu mai e la fel de mare ca în trecut. „Numele nu mi-a ajutat cu nimic
în această chestiune, Alain Delon a fost uitat. Iar răspunsul a venit atât de
greu, încât am decis să-l mut la o altă şcoală, în apropiere de Lausanne “.
Juniorul, însă, a ridicat probleme în continuare. El a
cauzat o noua ceartă între părinţii săi atunci când, în timpul unei petreceri
pe care a organizat-o la reşedinţa tatălui său din Elveţia, o adoles¬centă de
16 ani a fost rănită cu un pistol din colecţia actorului. Iar actorul a fost
nevoit să-l apere public, după ce acesta şi un alt tânăr de 14 ani au fost
audiaţi de un judecător şi inculpaţi pentru vătă¬mare corporală din culpă. „Nu
fiul meu a tras! Mi-a trădat dragostea şi încrederea organizând, când eu eram
plecat, o petrecere la mine acasă cu prietenii lui. Şi iată cum am primit un
telefon de la poliţie. Sunt foarte mâhnit“, declara el pentru Le Matin. „Fiii
mei se cred la cinema! Anthony a stat, la un moment dat, trei luni la închisoare!“,
spunea starul, plin de amărăciune.
Iar acesta n-avea să fie cel mai trist episod din relaţia
lui cu co¬piii. Într-un interviu acordat revistei Vanity Fair, mezinul îl acuza
că a fost foarte violent cu Rosalie van Breemen. „Mama a cunoscut violenţa din
partea tatălui meu, i-a rupt opt coaste şi nasul de două ori, dar o merita“,
declara Alain Fabien când abia împlinise 18 ani. „Eu şi fratele meu, Anthony,
ştim până unde poate să meargă cru¬zimea tatălui nostru. Pe mine nu m-a bătut.
Dar ţipa, mă trăgea de păr, arunca farfurii sau spărgea geamuri. Părinţii mei
au fost cei mai mari duşmani pentru mine. Acum sunt major şi încerc să-mi
găsesc un drum departe de ei“, afirma el pentru Vanity Fair. De cea¬laltă
parte, în ciuda prejudiciului de imagine adus, Alain Delon a pus spusele lui pe
seama faptului că l-a lăsat fără resurse financi¬are şi că l-a ţinut din scurt,
pentru a nu mai consuma stupefiante. Iar, ca dovadă că avea dreptate, mezinul
s-a întors spre el, ca un fiu rătăcitor, declarând doi ani mai târziu: „Am
făcut tot felul de prostii de care nu sunt deloc mândru, dar aşa învăţăm. A
trebuit să trec prin astfel de experienţe, ca să ştiu cum să mă feresc acum de
ele“. Erau vorbele unui tânăr care nu mai avea crize de identitate, nu mai
privea în urmă cu mânie şi nici nu se mai refugia în dro¬guri. „Am fost naiv.
Acum, că totul a trecut, mi-ar plăcea să petrec mai mult timp cu tata“,
mărturisea el într-un interviu pentru Paris Match. Iar pocăinţa lui venea odată
cu debutul în cinematografie, în 2013, cu un rol în pelicula You and the Night,
ale cărei capete de afiş erau Eric Cantona şi Béatrice Dalle. O performanţă de
care Alain Fabien e tare mândru, de vreme ce a luat castingul independent de
filiaţia sa celebră. „Am vrut să fac acest prim pas singur. Era impor¬tant
pentru mine să reuşesc asta. Iar iubita mea, Léa, a avut un rol esenţial şi m-a
susţinut în cele mai negre clipe“, spunea el pentru aceeaşi publicaţie. „Sunt
mândru că i-am putut demonstra că pot re¬uşi fără ajutorul nimănui, dar trebuie
să recunosc că, având-o lângă mine pe Léa, asta mi-a dat forţă. Acum, că am
demonstrat ce-aveam de demonstrat, pot accepta şi mâna întinsă de tatăl meu“,
afirma el acum cu siguranţa celui care şi-a regăsit echilibrul într-o frumoa¬să
poveste de dragoste. Căci dacă nici banii, nici şcolile particulare, nici
internarea în clinicile de specialitate n-au reuşit să-l readucă pe drumul cel
bun, iubirea a făcut-o simplu şi firesc.
Din păcate, un alt
episod violent avea să-l aibă în centru pe fiul cel mare, Anthony,chiar anul
acesta. În luna mai, el a fost cercetat de poliţia pariziană, după ce „l-a
pălmuit şi i-a tras un pumn în zona cefei“ lui Tahir Bhatti, directorul general
al unei companii speciali¬zate în confecţii, în hotelul Costes din Paris . La originea
altercaţiei s-ar fi aflat suma de 35.000 de euro, împrumutată de Anthony de la Tahir , care a solicitat
achitarea datoriei. Un incident care pe Delon l-a făcut să-şi amintească de
propria-i tinereţe şi să regrete profund că Anthony l-a copiat atât de bine.
Căci şi fiul său a devenit, pe ne¬simţite, un colecţionar de femei, un amator
de aventuri, care la 17 ani a trântit uşa casei, transformându-se într-un
dur, aşa cum îşi văzuse tatăl în atâtea filme. Noroc, însă, că toate aceste
porniri se domolesc cu vârsta. „Anthony mă face să mă gândesc la mine… La
vârsta lui, fiul meu e căutat de cei mai buni regizori moderni. Pe platou sau
pe scenă, Anthony este ca mine: aceeaşi carismă, aceeaşi determinare“. La care
noi am adăuga o altă asemănare, nicidecum fericită: Anthony a lăsat în urmă un
copil, pe Alyson Le Borges, născută în urma aventurii lui cu o dansatoare de la Crazy Horse ,
Marie-Hélène Le Borges, şi recunoscută abia acum patru ani, când tânăra avea
deja 25 de ani!
Cea mai firească relaţie pe care o are Alain Delon este cea
cu fii¬ca Anouchka, la rândul ei actriţă în plină afirmare, care a moştenit
frumuseţea mamei sale şi privirea pătrunzătoare a tatălui. La 13 ani s-a
lansat, alături de Alain şi de Ornella Muti, în filmul de televizi¬une Le Lion.
Şi, deşi au jucat împreună şi pe scena de la Theatre des Bouffes Parisiens, în piesa O zi
obişnuită, Anouchka a făcut un pact cu tatăl ei: în teatru, sunt doar doi
actori care lucrează împreună şi nimic mai mult. „Tata este pentru mine un mit.
A fi actriţă este visul vieţii mele şi a debuta alături de Alain Delon este o
şansă extraordi¬nară“, declara ea în 2011, când îşi făcea debutul pe covorul
roşu de la Cannes „De la mama mea am
prins gustul modei şi al bijuteriilor, ea a fost cea care m-a învăţat ca, dacă
voi urma profesia de actor, să nu citesc niciodată cronicile. Iar de la tatăl
meu, în afara artei de a recita, am prins gustul călătoriilor şi al
mâncărurilor rafinate, el fiind ungourmet.“
Cât de fericită ar fi
acum Anouchka dacă tatăl ei ar mai ieşi să mănânce la restaurantul Le Berkely,
aşa cum obişnuia s-o facă în urmă cu şase ani, când juca la Teatrul Madelaine
în Love Letter, alături de Anouk Aimée. Dar nu, Alain nu mai iese din casă şi,
de aproape un an, de la ziua lui Anthony din octombrie 2014, când s-a produs
marea împăcare între el şi fiul său cel mare, după ani de orgolii şi
resentimente, s-a autoizolat. Şi asta pentru că problemele cardiace şi cele de
coloană, din cauza cărora a ajuns de mai multe ori la urgenţă, dar şi pe masa
de operaţii, îl epuizează. Iar singurăta¬tea, la aproape 80 de ani, e şi mai
greu de dus. „Nu mai am prieteni care să-mi fie alături“, spune actorul.
„Copiii mei au crescut şi au în¬ceput să-şi trăiască propria lor viaţă,
prietenii mei au murit cu toţii. Am rămas cu câţiva apropiaţi, dar nu din lumea
cinema-ului. Ce să fac? Pentru mine, viaţa înseamnă trecut. Am fost cel mai
fericit din¬tre oameni… Vreau să spun, profesional. În plan sentimental, însă,
am pierdut întotdeauna. Nu cred că a existat o femeie care să mă iubească pe
mine şi nu pe starul Delon“, se destăinuia el anul trecut pentru Paris Match.
„Mă gândesc deseori la sinucidere. E doar un joc de copii, îmi şi imaginez
scena. Dar dintr-un singur motiv m-aş sinucide: în cazul unei boli
ireversibile, care degradează organismul şi fizic, şi psihic. Atunci n-aş
aştepta finalul, nu L-aş lăsa pe Dumne¬zeu să decidă ziua în care o să mor. În
rest, sinuciderea m-ar face de râsul proştilor şi de plânsul copiilor mei!“.
Dar tot el continuă: „Am pregătit totul pentru moarte. Am ales un loc pe proprietatea
mea, unde să fiu înmormântat, am construit chiar o capelă cu un drum public
pentru cei ce vor dori să vină să se reculeagă la mormântul meu…“.
Text trimis de Muresan Olimpia, membra a Ligii Scriitorilor Romani, filala Maramures
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu