Cu
statisticile lucrurile stau cam așa: fără ele (consumul de hârtie igienică pe locuitor,
producția de zoaie pe fiecare
canal de televiziune, cantitatea de lumină și căldură solară pe cap de vietate etc.), viața modernă ar fi greu de conceput; cu ele, viața devine nu numai modernă, ci și greu de înțeles pentru mintea omului simplu și complet inutile pentru traiul lui cumpătat (un nesfârșit șir de
cifre atotbăgărețe, pe care
meseriașii le consideră
atotcălăuzitoare).
Mă rog,
or fi ele netrebuincioase pentru omul de rând, dar nu și pentru cârmuitori. Căci tocmai de aceea există un
institut național cu ramificațiile lui tentaculare și mai există mania instituțiilor de-a se ascunde după statistici; acele cifre și tabele care în cel mai bun caz nu ajută la nimic și în cel mai rău caz, ceea ce înseamnă de regulă, fac din
negru alb. Ceva de genul următor: Economia românească postdecembristă este la
pământ, însă statisticile guvernamentale anunță o spectaculoasă creștere! De fapt tot sporul se datorează bunului Dumnezeu,
în care guvernanții nu cred
(dacă ar crede nu și-ar
batjocori compatrioții), și agriculturii, în care statul nu investește nimic – pur și simplu recolta acelui an n-a mai depins de irigațiile noastre simbolice!
Păi de
florile mărului spunea I.Kant că avem de-a face cu trei feluri de minciuni:
mari, mici și statisticile?! Cu
esențiala completare că faimosul
gânditor se referea la statisticile prusace din urmă cu 200 de ani. Cam ce-ar
fi spus despre statisticile românești în general, despre cele postdecembriste în special?...
Bunăoară,
statisticile Autorității
Electorale Permanente (AEP) sunt de-a binelea năucitoare chiar pentru noi, cei
care suntem familiarizați cu
felurite năzdrăvănii oficiale: Nu numai că numărul alegătorilor (peste 18
milioane) este la plesneală, dar brusc mai apar în evidențele AEP încă 609.962 de cetățeni cu drept de vot! Sigur că te întrebi cu uimire de
unde au ieșit toți ăștia, când
este bine știut că în anul 2012,
cu ocazia acelor alegeri și în toiul
frământărilor ulterioare, înșiși liderii Uniunii Social-Liberale (USL) nu credeau că în țara noastră există
18 milioane de cetățeni cu
drept de vot! Iar de-atunci, populația României a scăzut continuu prin morți naturale, respectiv prin avorturi și controlul nașterilor
(majoritatea familiilor tinere au un copil, cel mult doi).
Dar cu
tot îngrijorătorul spor negativ, iată că din statistici rezultă peste un milion
de alegători fictivi, care la o adică pot înclina balanța alegerilor după cum bate vântul interesului politic. De
unde, cred eu, rezultă cu claritate că rezultatul final al scrutinului nu
depinde nici de numărul real de alegători (cu certitudine sub 18 milioane) și nici de numărul celor care se prezintă la urne.
Prin
spusele de mai sus nu susțin cu
tărie (n-am dovezi în acest sens) că așa s-au petrecut lucrurile pe 11 decembrie sau altădată,
ci că e posibil așa ceva
atunci când statisticile sunt - intenționat sau din neglijență - de râsul curcilor.
N.B.: Nu cu mult timp în urmă, cineva
de pe internet atrăgea atenția
vizitatorilor/navigatorilor asupra roșului din afara granițelor României (Dodonul și prorușii
săi în Basarabia, socialiștii în
Bulgaria). Iar eu spuneam că mult mai periculos se anunță roșul
pesedist. Și iată că am avut
dreptate...Căror cauze se datorează această zdrobitoare victorie pesedisto-fesenistă?
Prima și cea mai importantă cauză
revine conducerii PNL (s-a mărginit la a arăta statornic cu degetul spre necurățenia din ograda pesedistă, în principal spre penalul
Liviu Dragnea), dar și președintelui Klaus Iohannis, care prin fixația sa politică (viitorul guvern Dacian Cioloș), a făcut un mare deserviciu liberalilor. Alte cauze, cu
explicațiile aferente, vin dinspre
electorat (mulți români sunt în
continuare paternaliști,
tânjind în subconștient după
siguranța înrobitoare a
partidului-stat) și dinspre
PSD: Nu doar că acesta a promis marea cu
sarea (întărirea clasei de mijloc, dezvoltarea producției interne, majorarea lefurilor și pensiilor), dar și-a schimbat radical și mesajul electoral către cetățeni, în sensul că acesta a devenit antieuropean (să ne
luăm țara înapoi, respingem
statutul de colonie), iar prin aceasta a mers la inimile unui mare număr de
alegători. Însă de la vorbe și
până la fapte este cale foarte lungă...Deja Dragnea a curmat avântul naționaliștilor,
precizând într-o apariție
televizată îndată după încheierea scrutinului, că România își va respecta pe viitor toate angajamentele politice!
Pesemne că și celelalte promisiuni
vor avea soarta broaștei din
fabulă. Vom trăi și vom
vedea.
Sighetu
Marmației, George
PETROVAI
12 dec. 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu