marți, 27 decembrie 2016

Poeme de Ioan HADA

                                                                

                                                                 CA  FOŞNETUL

                                                                      la bătrâneţe
                                                                      ca foşnetul
                                                                   mâhnit disperat
                                                                al frunzei desprinse
                                                                        desprinse
                                                                          toamna
                                                                            curge
                                                                       lacrima mea
                                                                       ce n-o vedeţi

*          *

Îndată
Ce m-ai părăsit
Regretele
Răvăşite
De moarte
Se-nvolbură
Mai tare
Decât torentele
Pârâului
De munte
Ieşit
Din matcă
Iar absenţa ta
Lasă-n suflet
Răni sângerii
Mai dureros
De triste
Decât rănile
Frunzelor biciuite
Sfâşiate
Şi sfârtecate
Toamna de vânt
Ploi
Şi frig


 *
*          *

Ah, poeziile !
Aceste miraculoase
Flori
De sentimente
Parcă-s crescute
Din firimiturile
Pâinilor
Frânte
De Iisus


 *
*          *
Khayyam
Mai am acasă
Vin
Într-un butoi
Te rog întoarce-te
Din morţi
De sânge
Să-l golim
Amândoi
Iar după asta
Voi fi atât
De fericit
Încât te rog
Să crezi
Că nu-mi pasă
Dacă-n Rai
Sau Iad
Dumnezeu
Mă va trimite
*
*          *

Pe stradă
Visul curat
Al tinerei
Îndrăgostite
Pare
Lumina
Aurei
De icoană
Ieşită
La plimbare

 *
*          *

Fără tine
Inima mea
Capătă treptat
Moleşeala
Şi plictiseala
Târgului spart

 *
*          *

Am fost şi eu
În lumea asta
Nu inutil
Sfâşietor
Dureros
De sângeriu
Strigăt de frunză
Veştedă
Desprinsă
De creangă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu